A Single Man

Guest Writer pentru Scoala de Cinema
An: 2009
Regie: Tom Ford
Scenariu: David Scearce
              Tom Ford
Distributie: Colin Firth
                 Julianne Moore
                 Nicholas Hoult
        A Single Man este primul film regizat de designer-ul de moda, Tom Ford. Poate parea neobisnuit faptul ca un designer vrea sa intre in industria filmului, dar ne bucuram nespus ca Ford a facut acest lucru pentru ca astfel ne ofera unul dintre cele mai sensibile filme facute vreodata.
       Filmul ne prezinta o zi din viata lui George Falconer (Colin Firth), o zi plina de emotie si durere. George, un profesor homosexual, in varsta de 52 de ani, este distrus sufleteste dupa ce partenerul sa Jim moare intr-un accident de masina. El nu-si mai poate imagina viitorul fara iubitul sau si se lasa condus de ganduri sinucigase. De altfel ziua, din viata lui, care ne este prezentata in film, este ziua in care el decide sa-si ia viata. George este un om plin de durere si de framantari interioare, care insa nu poate sa „strige”, nu se poate exterioriza, toata durerea lui sufleteasca o citim din mimica si expresii. El a facut din durere sa o rutina si singurul mod prin care considera ca se poate detasa de ea este sinuciderea. Toata actiunea se petrece intr-o singura zi, cu exceptia fashback-urilor care ne prezinta viata lui George alaturi de Jim.
      Tom Ford reuseste sa creez o atmosfera speciala pentru un film special. Se observa ochiul artistic al unui designer, din punct de vedere vizual el trece usor de la tonuri mohorate, la culori si la secvente alb-negru. De asemnea se poate observa atentia deosebita pentru tinutele vestimentare, scena din casa lui Charlotte (Julianne Moore) pare rupta dintr-o revista de moda.
          Alegerea lui Colin Firth pentru rolul lui George este ideala. Performanta acestuia este ideala pentru a ajuta la compunerea unui rol printr-un simt artistic deosebit. Mimica actorului ne transmite atat de multa emotie si delicatete, este emotia unui om care a avut inima franta, iar bucati din ea inca continuua sa cada. Cu un joc actoricesc magnific, Colin Firth reuseste sa ne faca sa empatizam cu personajul. Cei mai multi considera rolul din The King's Speech ca cel mai bun rol al lui firth, si este adevarat este un rol aproape impecabil, dar ceea ce reuseste in A Single Man este mult mai mult de atat, reuseste sa-ti transmita emotiile lui intr-un mod in care ii simti durerea la propriu. Daca in celalalte film cu toate ca-i apreciezi prestatia si felul in care intra in pielea personajelor, tot gasesti cate ceva din tipicul Colin Firth in fiecare personaj, in A Single Man parca il vezi pentru prima data, descoperi un Colin Firth pe care nu l-ai mai vazut niciodata.
         Tom Ford isi merita aplauzele pentru acest film special, mai ales daca tinem cont ca este primul lui film, insa cu toate astea A Single Man este filmul lui Colin Firth.

Read more >>

The Artist

An: 2011
Regie: Michel Hazanavicius
Scenariu: Michel Hazanavicius
Distribuție: Jean Dujardin
                 Bérénice Bejo
                 Malcolm McDowell
                 John Goodman
        The Artist, o întoarcere glorioasă în trecutul cinematografic, ne oferă un moment magic, un omagiu adus celor care au facut primii pasi in lumea filmului si care ne-au îndrumat de atunci până acum. Și totuși filmul nu este o lucrare din istoria filmului, nu este un documentar, ci este o lucrare de arta ce exprima nostalgie și în același timp o mare pasiune pentru lumea filmelor.
       The Artist combină într-un mod fermecător umorul cu emoția fiind o poveste romantică clasică. O poveste de dragoste între protagoniști și în același timp este „o scrisoare” de dragoste adresată cinematografiei. Un film onest, plin de sensibilitate și emoție pură, The Artist adaugă tăcere „susținută” de o coloană sonoră grandioasă și un spirit optimist.
      Personajele parcă sunt desprinse din filmele anilor '20, dar nu numai prin vestimentație, machiaj, coafuri, ci printr-o sensibilitate și veselie în mișcări și expresii. Cu un zâmbet larg, specific vedetelor de filme mute, Jean Dujardin, un actor extrem de talentat ce își merită pe deplin Oscar-ul, ne oferă un personaj memorabil, unul dintre cele mai îndrăgite personaje ale anului. Nici un alt actor nu merita marele premiu mai mult decât Dujardin
     Protagonistul, George Valentin (Jean Dujardin), este o vedetă care se trezește peste noapte eliminat din lumea filmului datorită dezaprobării lui vis a vis de filmele sonore. Cariera sa strălucitoare este dată uitării în favoarea filmelor sonore și a noii generații de actori. Înainte de a-și pierde faima artistul o cunoaște pe  Peppy Miller (Bérénice Bejo), o tânără actriță în devenire. În timp ce cariera lui George este în declin, cea a lui Peppy este în ascensiune. Între cei doi se creează o legătură specială, dar principiile diferite îi despart. Este vorba despre clasica poveste de dragoste, despre sinceritate emoțională elementară. 
    Scris și regizat de Michel Hazanavicius filmul ne oferă un fermecător moment de modă veche, un moment de nostalgie, avânt totuși și o mică scânteie contemporană.
     Indiferent dacă iti plac sau nu filmele mute si alb negru, dacă ai văzut și ai apreciat genu sau daca l-ai ocolit, The Artist este un must see, este una dintre marile surprize si unul dintre cele mai bune filme ale anului și nu numai, The Artist este probabil filmul cu cel mai meritat Oscar din ultimii ani.

P.S: Anul 2011 ne-a adus două filme, total diferite, ce omagiază începuturile cinematografiei, ambele nominalizate la Oscar, ambele ne trezesc sentimente de nostalgie. The Artist și Hugo sunt unele dintre cele mai bune filme ale anului.

Read more >>

Batman vs. Batman vs. Batman vs. Batman vs. Batman

Adam West - Batman The Movie 1966

Michael Keaton - Batman 1989, Batman Returns 1992

Val Kilmer - Batman Forever 1995

George Clooney - Batman & Robin 1997

Christian Bale - Batman Begins 2005, The Dark Knight 2008, The Dark Knight Rises 2012

Care este favoritul vostru?

Read more >>

Jung-Yeon Min

Jung-Yeon Min este o artistă suprarealistă din Coreea. Artista  îmbină spații imaginare cu elemente reale și provoacă publicul să reflecteze la ceea ce este posibil atunci când imaginația „zboară” fără limite.

Read more >>

We Need To Talk About Kevin

An: 2011

Regie: Lynne Ramsay

Scenariu: Lionel Shriver

               Rory Kinnear

               Lynne Ramsay

Distributie: Tilda Swinton

                 John C. Reilly

                 Ezra Miller

          „We need to Talk About Kevin”, o adaptare a romanului cu același nume al lui Lionel Shriver, este acel gen de film care îți dă, în permanență, impresia că ceva rău urmează să se întâmple, chiar dacă desfășurarea acțiunii nu-ți dezvăluie, în tocmai, acest lucru. Atmosfera este tensionată, atât datorită protagonistei, ale cărei trăiri interioare ni se transmit încă de la începutul filmului, când nu știm ce-i cauzează suferința, dar și datorită unei regii excepționale. Desfășurarea acțiunii este compusă din flashback-uri, fragmente de timp confuze, care pe parcursul filmului duc către un final ce devine încet, încet previzibil. Această previzibilitate este totuși una subtilă, deoarece este undeva în mintea ta, dar parcă nu ai curaj să o rostești. Astfel suspansul crește cu fiecare secvență ce duce spre final, și cu toate că este un final pe care îl intuim reușește să ne șocheze și rămânem cu aceeași întrebare cu care rămâne și Eva. Putea fi acest gest prevenit? Cine a fost de vină, sau mai exact a fost vina cuiva, în mod special? Cu toate că acest gen de regie nu este nou, în acest film aduce un plus de suspans și teroare filmului.

         Eva (Tilda Swinton), a renunţat la carieră pentru a-l naşte pe Kevin, dar chiar de când băiatul e bebeluş, relaţia mamă-fiu e una dificilă.  La 15 ani, Kevin face ceva irațional şi de neiertat în ochii întregii comunităţi, iar Eva e sfâșiată de propriile sentimente de durere și vinovăție. Kevin este un copil „special” încă de la o vârstă fragedă, bebeluș fiind plânge încontinuu când  este cu mama sa, este mereu iritat, între 6-8 ani el este deja un mic „monstru” inteligent care își manipulează tatăl și își înnebunește mama, iar ca adolescent, semnele de cruzime se accentuează, înca reușește să-și păcălească tatăl cu care este iubitor și afectuos, dar nu se sfiește să-și arate adevărata față mamei. 

        Filmul este presarat cu accente de roșu și chiar dacă de cele mai multe ori este vorba despre alimente (roșii, pasta de tomate, gem) e o trimitere clară către sânge, către violență, către nebunie, către cel final previzibil, dar șocant.

        Este practic o poveste de groază, fără a avea eticheta de horror. După ce vedem „We Need To Talk About Kevin”, avem impresia că ceea ce se întâmplă în film se poate întâmpla și în viața reală, se poate întâmpla oricui, mai ales că nici măcar la sfârșit nu ți se răspunde la întrebarea „De ce?”.

         „We Need To Talk About Kevin” este un film ce te va bântui aproape la fel de mult ca cel mai înfricoșător horror pe care l-ai văzut până acum.
         Un film ce merita mai multă atenție la Oscar, ne oferă una dintre cele mai bune performanțe ale anului, Tilda Swinton.

Read more >>

Top 10 - Performanțe

     Mai sunt câteva zile până la premiile Oscar 2012 și cred că în nici un an nu am fost mai indiferentă decât anul acesta. mi se pare unua dintre cele mai slabe ediții în ceea ce privește nominalizările. Nu spun că nu au fost filme bune, sau performanțe foarte bune, pentru că au fost, dar nimic care să mă impresioneze, nu cred că o să-mi amintesc de nici unul dintre rolurile de anul acesta, peste câțiva ani. Așa că am decis să fac un top al celor mai bune performanțe de-a lungul timpului. Acestea sunt, pentru mine, cele mai memorabile roluri:
10. Marion Cotillard - Edith Piaf, La Vie en Rose. 

      Filmul nu este atât de bun pe cât se vrea a fi, dar performanța lui Marion Cotillard este incredibilă. Transformarea fizică a actriței este impresionantă, dar acesta nu este singurul lucru care face acest rol o interpretare demnă de Oscar. Cotillard oferă una dintre cele mai spectaculoase și mai inspirate performanțe din istoria filmului, este cu adevărat de neuitat. La Vie en Rose înseamnă Marion Cotillard

  9. Heath Ledger - Joker, The Dark Knight. 

    Heath Ledger este un actor care și-a dovedit talentul încă din primele sale filme și un actor care a evoluat cu fiecare film realizat. A avut roluri dintre cele mai diverse și s-a descurcat foarte bine de fiecare dată, dar rolul din The Dark Knight a fost apogeul carierei sale și din păcate și penultimul film. Un actor promițător, care s-a stins mult prea devreme, a realizat unul dintre cele mai memorabile roluri, performanța sa din The Dark Knight va rămâne, cu siguranță, ca una dintre cele mai bune performanțe în cinematografie. O performanță tulburătoare, un nou portret al răului în cinematografie, va fi un punct de reper pentru rolurile negative. El a creat un personaj atât de îngrozitor și de imprevizibil, un geniu malefic, a reușit să ducă conceptul creat în jurul personajului Joker, la un alt nivel, nemaiîntâlnit în niciun film Batman. Toată atenția care i se atribuie, nu se datorează faptului că a murit imediat după filmări, ci faptului că a realizat o performanță memorabilă a unui rol negativ. Chiar dacă excelează și la capitolul regie și scenariu, The Dark Knight este, cu siguranță, filmul lui Ledger, performanța lui este un spectacol în sine.

  8. Edward Norton - Derek Vinyard, American History X. 

     Un personaj atât de controversat cu o evoluție psihologică impresionantă îi aduce lui Edward Norton statutul de, unul dintre cei mai buni actori ai generației sale. Totuși actorul pierde Oscarul în 1999 în favoarea lui Roberto Benigni (La Vita e Bella).

  7. Meryl Streep - Sophie Zawistowska, Sophie's Choice. 

     Sophie's Chioce nu este cel mai bun film în care a jucat Meryl Streep, dar interpretarea rolului Sophie Zawistowska este, din punctul meu de vedere, una dintre cele mai bune performanțe ale actriței. Actrița cu cele mai multe nominalizări la Oscar, 14, Meryl Streep, ne oferă în Sophie's Choise o interpretare claustrofobică, o interpretare ce te ține cu sufletul la gură, nu te lasă să respiri nicio clipă, este o lecție de actorie.

  6. Anthony Hopkins - Hannibal Lecter, The Silence of the Lambs.

     Unul dintre cei mai iubiți actori, joacă unul dintre cele mai înfricoșătoare personaje din industria cinematografică, și o face atât de bine. Anthony Hopkins apare în film aproximativ 25 de minute și cu toate astea reușește să transmită atât de mult, încât primește și un Oscar. Probabil cel mai bun rol al lui Hopkins, este un rol memorabil, o performanță de referință.

  5. Al Pacino - Frank Serpico, Serpico. 

     De cele mai multe ori când te gândești la un actor, îți vine în minte un singur rol, cel mai impunător rol sau rolul care l-a consacrat, dar când vine vorba de Al Pacino nu mă pot gândi la un singur film. Cum poți să alegi care este cel mai bun rol dintre Michael Corleone (The Godfather), Frank Serpico (Serpico), Sonny Wortzik (Dog Day Afternoon), Tony Montana (Scarface) și Carlito Brigante (Carlito's Way)? Oricât de greu ar fi, am ales Serpico, ca fiind cel mai bun rol datorită complexității, dar și datorită evoluției personajului, lucru care ar putea pune în dificultate un actor, dar nu și pe Al Pacino.

  4. Vivien Leigh - Scarlett O'Hara, Gone With the Wind. 

     Nici filmul și nici cartea Gone With the Wind, nu m-au atras în mod special. Am citit și cartea, am văzut și filmul, dar nu pot spune că se află pe lista mea de filme preferat, însă performanța lui Leigh este pe lista mea, și cu siguranță este una dintre cele mai bune performanțe feminine din istoria filmului. Vivien Leigh joacă unul dintre cele mai complexe personaje atât din industria filmului, cât și din literatură, iar ceea ce reușește ea să facă cu acest personaj este absolut incredibil.

  3. Marlon Brando - Vito Corleone, The Godfather.

     Unul dintre cele mai bune filme din istoria cinematografie, cât și unul dintre cele mai memorabile personaje. Probabil a devenit un fel de clișeu să spui că cel mai bun film este The Godfather și personajul preferat este Vito Corleone, dar este un motiv bun pentru asta, ceea ce Coppola a făcut cu acest film, și Marlon Brando cu acest personaj, cu greu poate fi egalat. Nimeni de la Paramount nu l-a vrut pe Brando în acest film, noroc cu Coppola care nu s-a lăsat și a facut tot ce a vrut el, pentru că acest personaj parcă a fost scris special pentru Brando (citiți și cartea și o să vă dați seama că nimeni altcineva nu ar fi putut juca acest rol). Chiar dacă Brando a jucat doar în primul film, este primul de care ne amintim când ne gândim la The Godfather.

  2. Robert De Niro - Jake  LaMotta, Raging Bull. 

     Când te gândești la cel mai bun rol al lui Robert De Niro este destul de greu să alegi între Jake La Motta, Travis Bickle (Taxi Driver), Jimmy Conway (Goodfellas)  și Vito Corleone (The Godfather). Totuși preferatul meu este rolul din Raging Bull deoarece ceea ce face De Niro pentru acest rol, atât fizic (la începu a trebuit să facă sport, să fie în formă, ca un adevărat boxeur, pentru ca mai apoi să se îngrașă aproximativ 27 kg), cât și pe plan emoțional este absolut impresionant. Actorul reușește să portretizeze un personaj atât de complex, un sportiv excelent, dar un om brutal, egocentrist, paranoic, capabil de gesturi șocante, un om care îți inspiră simpatie, milă și dezgust în același timp.

  1. Jack Nicholson - Randle Patrick McMurphy, One Flew Over The Cuckoo's Nest.

    Nicholson este genul de actor care reușește să facă din orice rol, un rol memorabil. Indiferent cât de bune sau slabe au fost filmele în care a jucat, performanțele lui nu au putut fi puse la îndoială nici măcar o dată. Preferatele mele sunt rolurile din Five Easy Pieces și One Flew Over The Cuckoo's Nest, iar cine a citit cartea One Flew Over the Cuckoo's Nest poate înțelege de ce am ales pe primul loc rolul lui McMurphy. A reușit să surprindă atât de bine personajul încât  îți este imposibil să îți imaginezi pe altcineva în acest rol.

 Alte performanțe ce merită precizate:  
Javier Bardem - No Country for Old Men; Mar Adentro
Bette Davis -All About Eve; What Ever Happend to Baby Jane
Joe Pesci - Goodfellas
Ingrid Bergman - Hostsonaten
Katharine Hepburn - The Lion in Winter
Ellen Burstyn - Alice Doesn't Live Here Anymore
Shirley MacLaine - Terms of Endearment
Orson Welles - Citezen Kane
Marcello Mastroianni - 8 1/2
Mickey Rourke - The Wrestler
Audrey Tautou - Amelie
Ana Torrent - Cria Cuervos
Adrien Brody - The Pianist
Cate Blanchet - Elizabeth
Nicole Kidman - Dogville
Samuel L. Jackson -Pulp Fiction
Christoph Waltz - Inglourious Basterds
Malcolm Mcdowell -A Clockwork Orange
Peter O'toole - Lawrence of Arabia
Helen Mirren - The Queen
Natalie Portman - Leon
Tatum O'Neal - Paper Moon
Gael Garcia Bernal -Amores Perros

Read more >>

Have You Ever Seen The Rain

   De curând am început sa urmăresc Dexter. Nu știu exact de ce nu m-a atras până acum serialul, dar am decis să privesc un episod, din curiozitate. Un episod, și încă unul, și încă unul și fără să-mi dau seama, era noapte, mi se închideau ochii de somn și tot mai vroiam încă unul. Cei care urmăresc serialul pot să înțeleagă de ce, Dexter te acaparează nu numai prin subiect (personajul principal - un criminal în serie), dar mai ales printr-un scenariu extrem de inteligent realizat. Sper ca și următoarele sezoane să fie la fel de bune ca primul, să nu se piardă pe parcurs așa cum se întâmplă cu foarte multe seriale.
  Vizionând aseară episodul 9 (sezonul 1), mi-am reamintit o melodie, de a cărei existență aproape că uitasem, a trecut atât de mult timp de când nu am mai ascultat-o... și s-a potrivit de minune cu atmosfera episodului.
Creedence Clearwater Revival - Have You Ever Seen The Rain

Read more >>