miercuri, 17 aprilie 2013

Ovsyanki (Silent Souls)

An: 2010
Regie: Aleksey Fedorchenko
Scenariu: Denis Osokin
Distribuție: Yuliya Aug
                 Yuriy Tsurilo
                 Viktor Gerrat
      O nouă recomandare din partea Adrianei Zăvoi , ce nu m-a dezamăgit nici de această dată. Într-o perioadă în care, după prea multe vizionări „comerciale”, căutam cu disperare un film care să aibă „acel ceva”, ce-l deosebește de „mulțime”, ce-l face să-ți rămână în memorie și să te bântuie zile întregi, Silent Souls a venit ca o rază de soare după o iarnă grea.
     Un film ce reușește să-ți atingă fiecare coardă sensibilă, o minunată dramă, Silent Souls este o lecție de cinematografie, nici un film nu a mai reușit de foarte mult timp să-mi transmită atât de bine trăirile personajelor.
   Când soția lui Miron, Tanya, moare, acesta îl roagă pe cel mai bun prieten al său să-l urmeze într-o călătorie unde cei doi și-au petrecut luna de miere, pentru a-i duce trupul în apele zonei. Cauzele morții, mai tinerei soții, nu le știm și parcă nici nu simțim nevoia să le aflăm, pentru că ceea ce contează pentru regizor, și reușește cu măiestrie să ne transmită și nouă acest lucru, este emoția și sufletul celui în viață în fața decesului cuiva drag.
   Aist îl ajută pe Miron să îndeplinească toate ritualurile necesare morții și pentru că în religia lor, apa reprezintă divinitate, ultima călătorie a Tanyei va fi către apele locului în care a fost fericită alături de soțul ei.
Filmul reprezintă drumul celor doi către locul cu pricina, un drum presărat cu emoție și amintiri, pe parcursul căruia Miron îi împărtășește lui Aist detalii despre viața alăuri de soția sa, dragostea dintre ei și și viața lor sexuală. Însă regizorul nu ne oferă doar amintirile soțului, de asemenea ne vor fi împărtășite și amintirile lui Aist din care deducem că și el era îndrăgostit de Tanya. 
      Chiar dacă dialogul „este cu măsură”, nici nu avem nevoie de mai mult pentru a privi în sufletele personajelor, iar stilul lent al filmului oferă lirism și o atmosferă sumbră, ai impesia că în fața ochilor vizualuzezi un poem profund și foarte emoționant. 
      Durata filmului este de mai puțin de 80 de minute, dar te face să simți că ai fost alături de personaje o eternitate, te simți copleșit de fiecare scenă în parte, filmată seducător, ca un vis învăluit în mister.

Read more >>

sâmbătă, 13 aprilie 2013

Ilustratia de carte: un foarte scurt istoric - Guest-post de Anibas

      Anibas care, acum trăiește una dintre cele mai frumoase experiențe ale unui student și anume bursa Erasmus, pe meleaguri englezești, și-a făcut timp și de noi și ne oferă un minunat articol, un scurt istoric despre ilustrația de carte. Mai multe informații despre autoare, dar și impresii despre viața de student/artist în Anglia, scrise în stilul ei carcteristic, comic, degajat, și foarte personal găsiți pe Anibas and Owl.
Mulțumesc Anibas pentru vizită și te mai aștept pe la mine.
      
      Salutari din nou, aici pe minunatul blog al Mariei, insa de aceasta data nu cu noutati si impresii din lumea filmului. Nu, de data asta voi vorbi despre domeniul meu de activitate: ilustratia de carte.
    Sunt studenta in anul II la grafica publicitara in Iasi, dar momentan sunt plecata cu bursa Erasmus in Manchester Anglia. Sincera sa fiu, desi de mica am avut o oarecare atractie spre benzi desenate si carti cu povesti, nu m-am gandit serios ca as putea alege calea asta. In liceu visam sa fac lucrari de grafica traditionala, ca apoi sa ma visez mare fotograf, insa in clasa a XIIa, cand am vizitat facultatea de arte cu ocazia Portilor Deschise ... ei bine, mi-a placut prea mult atelierul de grafica publicitara.
    Grafica publicitara e un domeniu destul de vast si cumva imbina notiunile mai artistice cu elemente de grafic design, dar totusi baza o constituie ilustratia de carte pentru copii – cel putin la noi la facultate.
    Dar ce face de fapt ilustratia asta de carte? Simplu! Completeaza sau explica un text, indiferent ca e un text literar sau stiintific. Sau religios, daca e sa ne gandim la miniaturile medievale, atat de detaliate si pretioase.
    Din toata miniatura medievala, preferata mea e cea irlandeza, engleza si germana. Iar mai jos, cel mai bun exemplu de miniatura medievala este renumita Cartea din Kells, cea mai faimoasa culegere de mauscrise ce cuprind rugaciuni si cantece religioase, realizate de calugarii irlandezi intre secolele VI si IX.

Mai ca nu iti vine sa crezi ce puteau realiza niste oameni in acea era intunecata.
     Dar ilustratia nu a inceput cu irlandezii; la cursuri am invatat ca pana si picturile rupestre reprezinta o forma de ilustratie, iar toate pergamentele antice sunt insotite de desene...
     Dar, sarind peste cateva secole, ajunge intr-o era in care cartile de povesti erau adevarate opere de arta si ca sa fiu putin mai romatica, adevarate bijuterii.
     Cand artele au inceput sa-si mai extinda orizontul si sa nu vada doar pictura si sculptura in fata ochilor, si ilustratia de carte a mai inflorit, iar secolul XIX a dat lumii niste ilustratori foarte buni.
     Dintre cei mai cunoscuti, preferatii mei sunt: Gustave Dore, Alphonse Mucha,  Sir John Tenniel, Helen Stratton.
     Gustave Dore, a fost un grafician, gravor si illustrator francez, renumit pentru faptul ca a ilustrat Biblia si Divina Comedie a lui Dante.  Imi place foarte mult cum imbina realismul cu elemente ce apartin fantasticului, a grotescului, creand niste imagini incarcate de dramatism. Pe unii ii inspaimanta ilustratiile sale pentru Infernul,  insa poti vedea ce bine sustine tehnica si cata emotie poate sa transmita doar cu linia si pata.
       Alphonse Mucha, un artist ceh,  pe care multi istorici nu l-ar incadra ca ilustrator, dar faptul ca a facut foarte multe afise, ilustratii si campanii publicitare (cam mult spus pentru vremea respectiva) cred ca merge sa fie numit asa. Are un stil inconfundabil si impreuna cu Klimt sunt exemplele cele mai clare ale curentului Art Noveau.  Din pacate in prezent, foarte multi incearca sa-i copie stilul si bineinteles ca le iese ceva hidos, iar multe dintre lucrarile lui sunt reproduse pe diferite obiecte, inclusiv goblene; daca vedeam si carpete era prea mult.
    Si am ajuns in sfarsit la un ilustrator pentru copii: Sir John Tenniel. El este cel care a ilustrat prima editia a cartii lui Carroll, Alice in Tara Minunilor.  A creat niste imagini atat de legendare, ca in prezent, sa ilustrezi povestea lui Alice a devenit o munca foarte grea, pentru ca e imposibil sa mai vii cu o idee originala. Daca te uiti la istoria ilustratilor pentru aceasta carte, fiecare Alice arata la fel.
      Pe Helen Stratton am descoperit-o aici in Anglia, cand eram la biblioteca si rasfoian o editie din 1889 a povestilor lui Andersen. Mare lucru nu se stie despre viata ei, dar a devenit cunoscuta cu ilustratiile facute pentru cartile cu povesti pentru copii scrise de catre MS Regina Maria a Romaniei. In ilustratile ei se vede o oarecare influenta mai feminina (personajele masculine sunt usor efeminate) si inspiratie din arta Prerafaelitilor.
       Am uitat sa-l mentionez pe reprezentantul perioadei de aur a ilustratiei engleze: Arthur Rackham.  Pe langa faptul ca realizat ilustratii pentru Alice, a ilustrat si povesti din folclorul englez, piese scrise de Shakespeare, aventurile lui Peter Pan si alte zeci de titluri. Pentru mine, el este cel care a adus magia in ilustratii si toata frumusetea lumii fantastice, care va fi mai tarziu preluata de Alan Lee.
    Si ca veni vorba de Alan Lee, uite ca incet, incet am ajuns in secolul XX si chiar la finalul lui, pentru ca urmeaza sa vorbesc despre doi dintre ilustratorii mei preferati, care sunt in viata si o duc foarte bine.
     Alan Lee, este ilustratorul englez, care a dat viata prin imagini lumii lui Tolkien. A ilustrat aproape daca nu chiar toata opera lui Tolkien si a fost directorul artistic pentru filmele din trilogie, munca ce i-a adus un Oscar. Asta da om. Iar proful de ilustratii de aici din Manchester il cunoaste si ne-a povestit zilele trecute la ore despre caietele de schite ale lui Lee: pline de studii dupa peisaje din natura, oameni, obiecte, personaje inventate.  E dovada clara ca pentru a lua un Oscar, ca ilustrator e muuult de munca. :))
     Iar Alan Lee vine la pachet cu Brian Froud, tot un ilustrator englez. Impreuna au avut o colaborare prin anii 80 pentru o carte despre zane, numita Fairies. Am reusit sa pun mana pe un exemplar si sa-l xeroxez prin liceu si de atunci e ghidul meu in lumea fantastica. Froud are un stil mai realist, si compozitiile lui sunt pline de tot felul de detalii si sunt mult mai colorate decat ale lui Alan Lee.  
Lucrarile sale au fost sursa de inspiratie pentru filmul Labyrinth din 1986 cu David Bowie; este casatorit cu Wendy Froud, o sculptorita si creatoare de figurine americanca si cel mai celebru personaj pe care l-a creat este nimeni altul decat Master Yoda din Star Wars.
      Am zis la inceput ca nu are legatura cu filmul articolul, dar uite ca pana la urma, ilustratorii foarte buni din ziua de azi au contribuit pentru filme legendare.
Ilustratia de carte pentru copii si grafica sunt domenii foarte vaste; ca ilustrator poti crea romane graice, benzi desenate, desene animate, poti fi chiar director artistic pentru filme. E un drum anevoios, ce-i drept si ai nevoie de foarte multa rabdare, poate mai multa decat in alte domenii, dar in general grafica vine la pachet cu rabdarea, insa e o lume fascinanta, unde te afunzi intr-un univers al simbolurilor, al cartilor, al legendelor si ajungi sa creezi si tu alte lumi, chiar daca pana ajungi in punctul ala e foarte probabil sa te lupti cu proprii demoni ai nervilor si frustrarilor artistice.
Sper ca v-a placut acest articol, cam lung si totusi destul de scurt pentru subiectul ales. Ii multumesc Mariei pentru invitatie si la cat mai multe colaborari!

P.S.: daca va intereseaza domeniul, mai sunt cativa ilustratori foarte buni care-mi plac dar nu i-am mentionat mai sus: Aubrey Beardsley,  Norman Rockwell, Richard Doyle,  Val Munteanu, Madalina Andronic (o tanara ilustratoare foarte la moda acum).
                                                                                                Madalina Andronic.

     

Read more >>

luni, 8 aprilie 2013

Festivalul de Film NexT trimite un membru în juriul Festivalului de Film Francofon de la Namur


    Festivalul de Film NexT organizează şi anul acesta concursul în urma căruia este ales un membru în juriul Festivalului de Film Francofon de la Namur.
    Festivalul de Film Francofon de la Namur alege în fiecare an 7 tineri cu vârsta între 18 şi 25 de ani, provenind din ţări francofone, pentru a face parte din juriul Emile Cantillon, juriu care are ca sarcină acordarea premiului pentru cel mai bun film de debut aflat în competiţia festivalului.
    Pentru cea de a 28-a ediţie a sa, ce va avea loc între 27 septembrie – 4 octombrie 2013, Festivalul Internaţional de Film Francofon de la Namur alege unul dintre membrii juriului Emile Cantillon în parteneriat cu Festivalul Internaţional de Film NexT. Câştigătorul va fi ales în urma unui concurs de critică de film pe marginea lung metrajului Toată lumea din familia noastră (regia Radu Jude, România, 2012).
    Cei care doresc să participe la concurs trebuie să aibă vârsta între 18 şi 25 ani şi trebuie să fie vorbitori de limba franceză. Concursul este deschis  tuturor cinefililor, studiile de specialitate (critică de film) nefiind obligatorii.
     Perioada pentru înscrieri şi trimiterea cronicilor: 1 – 11 aprilie 2013 (ora 23:59)
    Înscrierile se primesc pe adresa concurs@nextproject.ro, (menţionând în titlu cuvântul Namur). Mailurile trebuie să aibă ataşate formularul de înscriere şi o copie după actul de identitate.
     În perioada 1-10 aprilie, la cerere, cei interesaţi vor putea viziona filmul Toată lumea din familia noastră la sediul Festivalului NexT.
     Termen-limita pentru trimiterea cronicilor: 11 aprilie 2013 (ora 23:59)
Cronicile trebuie redactate în limba franceză şi trebuie să aibă între 2500 şi 3000 de caractere (spaţii inclusiv).
    Câştigătorul va merge la Namur în perioada 27 septembrie – 4 octombrie 2013 şi va face parte din juriul tânar Emile Cantillon al celei de-a 28-a ediţii a Festivalului Filmului Francofon de la Namur, alături de alţi reprezentanţi ai unor ţări francofone.  Cheltuielile de deplasare, cazare şi masă vor fi acoperite de Festivalul de Film Francofon de la Namur.
    Câștigătoarea ediției din 2010 a acestui concurs, Irina Trocan, a intrat în echipa NexT în calitate de co-selecționer.
  Mai multe detalii despre Festivalul de la Namur şi despre juriul Emile Cantillon: http://www.fiff.be/
    Câştigătorul concursului NexT, viitor membru al juriului Emile Cantillon, va fi anunţat pe data de 13 aprilie 2013, în cadrul Galei de închidere a celei de-a şaptea ediţii a Festivalului Internaţional de Film NexT.
    Fişa de înscriere poate fi descărcat de pe www.nextfilmfestival.ro
Read more >>