Ovsyanki (Silent Souls)

An: 2010

Regie: Aleksey Fedorchenko

Scenariu: Denis Osokin

Distribuție: Yuliya Aug

                 Yuriy Tsurilo

                 Viktor Gerrat

      O nouă recomandare din partea Adrianei Zăvoi , ce nu m-a dezamăgit nici de această dată. Într-o perioadă în care, după prea multe vizionări „comerciale”, căutam cu disperare un film care să aibă „acel ceva”, ce-l deosebește de „mulțime”, ce-l face să-ți rămână în memorie și să te bântuie zile întregi, Silent Souls a venit ca o rază de soare după o iarnă grea.

     Un film ce reușește să-ți atingă fiecare coardă sensibilă, o minunată dramă, Silent Souls este o lecție de cinematografie, nici un film nu a mai reușit de foarte mult timp să-mi transmită atât de bine trăirile personajelor.

   Când soția lui Miron, Tanya, moare, acesta îl roagă pe cel mai bun prieten al său să-l urmeze într-o călătorie unde cei doi și-au petrecut luna de miere, pentru a-i duce trupul în apele zonei. Cauzele morții, mai tinerei soții, nu le știm și parcă nici nu simțim nevoia să le aflăm, pentru că ceea ce contează pentru regizor, și reușește cu măiestrie să ne transmită și nouă acest lucru, este emoția și sufletul celui în viață în fața decesului cuiva drag.

   Aist îl ajută pe Miron să îndeplinească toate ritualurile necesare morții și pentru că în religia lor, apa reprezintă divinitate, ultima călătorie a Tanyei va fi către apele locului în care a fost fericită alături de soțul ei.

Filmul reprezintă drumul celor doi către locul cu pricina, un drum presărat cu emoție și amintiri, pe parcursul căruia Miron îi împărtășește lui Aist detalii despre viața alăuri de soția sa, dragostea dintre ei și și viața lor sexuală. Însă regizorul nu ne oferă doar amintirile soțului, de asemenea ne vor fi împărtășite și amintirile lui Aist din care deducem că și el era îndrăgostit de Tanya. 

      Chiar dacă dialogul „este cu măsură”, nici nu avem nevoie de mai mult pentru a privi în sufletele personajelor, iar stilul lent al filmului oferă lirism și o atmosferă sumbră, ai impesia că în fața ochilor vizualuzezi un poem profund și foarte emoționant. 

      Durata filmului este de mai puțin de 80 de minute, dar te face să simți că ai fost alături de personaje o eternitate, te simți copleșit de fiecare scenă în parte, filmată seducător, ca un vis învăluit în mister.