miercuri, 30 mai 2012

Tideland

An: 2005
Regie: Terry Gilliam
Scenariu: Terry Gilliam
Distribuție: Jeff Bridges
                 Jodelle Ferland
                 Janet McTeer
      De câte ori am avut ocazia, am spus că Tideland este unul dintre cele mai subapreciate filme făcute vreodată, astfel că am considerat că ar fi cazul să mă justific de ce sunt eu contra majorității criticilor. De obicei nu mă interesează criticile unui film înainte să-l vizionez, nu mă uit să văd ce notă are pe anumite site-uri de specialitate sau care este metascore-ul. La fel a fost și în cazul de față, am văzut filmul, mi-a plăcut și l-am recomandat și unei prietene, care, după o zi, îmi trimite foarte revoltată un link către IMDB unde filmul este notat cu 6.5, dar și către faimosul site Metacritic unde Tideland nu a reușit să acumuleze decât un scor de 26 din 100. La fel de surprinsă ca și ea, am fost și eu, dar nu pentru că i-aș fi recomandat un film prost (cum susținea ea) ci pentru că nu pot să-mi dau seama ce este în neregulă cu filmul lui Gilliam. Este adevărat filmul este foarte ciudat și chiar grotesc, dar de când a devenit asta o problemă pentru cinematografie.
      După ce mama ei moare în urma unei supradoze de droguri, Jeliza-Rose și tatăl ei, Noah, un muzician consumator de droguri, pleacă într-o călătorie către casa bunicii ei. Ajunși acolo se stabilesc în casa pe care o găsesc abandonată, iar în prima noapte petrecută acolo Noah moare și el de o supradoză. Jeliza-Rose nu recunoaște moartea tatălui, deoarece ea crescuse cu ambii părinți inconștienți în mare parte din timp, iar pentru o lungă perioadă de timp cadavrul lui Noah stă pe un scaun cu ochelari de soare, începând să se descompună încet, încet. 
Fata începe să reconstruiască lumea din jurul ei și din ce în ce mai mult se retrage în lumea imaginată de ea, o lume în care prietenii ei sunt capetele unor păpuși, o lumea creată involuntar din frică și singurătate. În cele din urmă ea întâlnește doi vecini, un tânăr bolnav mintal, Dickens, și sora lui mai mare Dell. Jeliza-Rose petrece tot mai mult timp cu „noii ei prieteni” ciudați, în special cu Dickens care, la fel ca și ea, își construise o lume a lui. Prietenia a două personaje ce nu reușesc să trăiască în lumea reală, este la fel de ciudată ca și lumea creată de ei, la un moment dat între cei doi există gesturi cu aluzii sexuale. Sfârșitul filmului este de asemenea bizar, dar este logic și este cea mai bună alegere de a încheia povestea.
     Filmul este o adaptare după romanul lui Mitch Cullin, iar însuși Terry Gillim îl descrie ca fiind o combinație între Alice în Țara Minunilor și Psycho (o descriere mai bună ca asta nici nu se putea face).
     Tideland este un film ce exploatează universul copilăriei în cel mai straniu mod cu putință, este un film excentric, dar tocmai aceasta este trăsătura care te atrage cel mai mult. Imaginația acestui copil este neobișnuită și neînchipuit de grotească, dar este rezultatul unor experiențe mult prea dure pentru un copil. Jeliza-Rose este un copil ce găsește propria ei metodă de a face față unor experiențe stuperfiante. 
     Deși desfășurat într-o atmosferă stranie, filmul este încântător din punct de vedere vizual, peisajele cu câmpul de grâu uscat, ce pare a fi infinit, sunt surprinse în imagini uimitoare ce echilibrează perfect acțiunea sumbră din interiorul casei și din mintea personajelor.
    Regia este excelentă, filmul reușește să-ți transmită „nebunia” personajelor și cu toată drama și atmosfera stranie din jurul lui, îți insuflă într-un mod teribil de ciudat o stare de amuzament. Ești surprins, stuperfiat, dar și amuzat. 
    Astfel de personaje sunt extrem de dificil de interpretat, dar cu toate astea actorii se descurcă de minune, interpretarea fiind unul dintre punctele forte ale filmului. Jodelle Ferland este uimitoare în interpretarea unui copil atât de excentric, încât după vizionarea filmului ai tendința de a verifica dacă nu cumva a avut o nominalizare la Oscar. 
    De asemenea este incredibil nivelul de imprevizibilitate, nu poți să prevezi ce o să urmeze, te aștepți la orice, te aștepți chiar ca, în orice moment, lucrurile să se răstoarne la extrem și asta nu te-ar surprinde deloc și nu ți s-ar părea ilogic. Exact acesta este efectul filmului, te introduce cu totul în atmosferă, trăiești pentru 120 min într-o lume imaginară, totul este atât de bizar, încât nimic nu te mai surprinde, nu mai ști ce este logic sau ilogic. Conceptul de copilărie și inocență este răsturnat, nevinovăția și copilăria spulberată de lumea adultă (un concept regăsit în foarte multe filme) capătă un cu totul alt sens.
    Chiar dacă este un film deranjant pentru foarte mulți, eu îl consider un film uimitor și vă încurajez să-l vizionați, dar nu citiți criticile negative înainte, nu vă lăsați influențați și priviți-l cu mintea deschisă.


Read more >>

marți, 29 mai 2012

Carte. Dans. Joc... Arta nu mușcă

       Asociatia “Arta nu muşcă” te invită duminică/ 10 iunie/ 2012 , la evenimentul Carte. Dans. Joc ce va avea loc la Casa Universitarilor ( Str. Dionisie Lupu, Nr. 46).
     Ȋncepând cu orele 16.00- va avea loc  un workshop aparte, dedicat iubitorilor de carte şi ȋmpărtăşirii propriilor experiențe, într-un mediu relaxant , susținut de  Adrian Soare –trainer și motivational speaker.(http://www.succesdublu.ro/about/ )
     
        Workshop-ul pornește de la premisa : Citind, te diferențiezi de restul!
   
        Participanții sunt rugați să se prezinte cu o carte, care le-a schimbat viața, viziunea sau modul de a se raporta la societate, ca si punct de pornire pentru exercițiul de elibereare a propriilor “demoni ”, cu scopul de a ne cunoaște și de a ne detensiona de energiile negative acumulate din cursul săptămânii.
   
       Cei care nu vor lua parte la întâlnirea despre cărți, sunt aşteptați cu drag, ȋn frumoasa gradina cu iz de poveste, unde  workshopul de improvizație va fi sustinut de Softskills and Sales Trainer la Apple, cu alte cuvinte, să intre în scenă –Bogdan Grigore(www.bogdangrigore.ro).

      Improvizația este o artă, iar inspirația apare din absolut orice ne înconjoară. Exercițiile sunt benefice pentru spontanietate, amplificarea creativității, dobândirea încrederii în sine, practic să comunicăm eficient și să ascultăm activ , ca finalmente să ne destindem, să ne împrietenim și  să ne distrăm. (http://improvizatie.ro)

      Ȋn partea a 2-a, vor fi prezenți 5 dintre membrii trupei de muzică clasică-contemporană –La pasión de una rosa  ( Alex Raileanu- pian, Ciprian Pop-chitară, Adrian Flautistu-bass, Gabi Stănescu-vioară, Aleka Potinga-voce) ce vor asigura publicului un spectacol de jazz, completat de un recital mirific de poezie, semnat de Andreea Enia.

     Invitatul special este artistul plastic- Oana Birsan- cu o expoziție inedită despre metamorfoză. De asemenea, este autoarea tabloului dedicat nouă/ Arta nu mușcă, realizat într-un mod inspirațional, pe care o să îl admirați, în premieră, în cadrul evenimentului.

    *Plus o surpriză dedicată exclusiv bărbaților, pasionați de calitate și originalitate-Proiectul Arttheo al Teodorei Pricope -batiste pictate manual pe mătase 100% naturală, cu  modele unicat.

   Ȋnscrierea pentru workshop e obligatorie  pe adresa de mail loredana.munteanu@artanumusca.ro

Obiectivul principal al Asociației Arta nu muşcă este acela de a stârni apetitul artistic al  bucureştenilor, şi atragerea lor către astfel de evenimente, desfăşurate într-o manieră modernă şi creativă.

Va asteptam cu mare drag.

Urmăriți Asociația Arta nu mușcă și pe pagina de facebook: http://www.facebook.com/artanumusca

Read more >>

duminică, 27 mai 2012

Auf der anderen Seite

An: 2007
Regie: Fatih Akin
Scenariu: Fatih Akin
Distribuție: Baki Davrak
                 Hanna Schygulla
                 Nurgül Yesilçay
     Fiecare film al lui Fatih Akin este o dovadă pură de talent și pasiune, iar Auf der anderen Seite nu face excepție. Atingând teme controversate precum, globalizare, neînțelegeri sociale, politice și culturale, violență și iertare, filmul lui Akin ne îndeamnă, fără să vrem, către o comparație cu Babel al lui Alejandro Gonzalez Inarritu  Și cu toate că Inarritu este unul dintre regizorii mei preferați, în acest caz, cel care „câștigă”, este Akin datorită sincerității și a rafinamentului cu care își prezintă povestea.
     Fatih Akin este unul dintre cei mai premiați tineri regizori. În 2004, la doar 30 de ani primeste Ursul de Aur și Premiul FIPRESCI, la Festivalul de la Berlin, și doua nominalizari la Academia Europeană de Film pentru filmul Gegen die Wand, iar în 2007 reușește să câștige un premiu Cannes pentru cel mai bun scenariu, o nominalizare Palme d'Or, un premiu la Academia Europeană de Film pentru scenariu și doua nominalizări pentru cel mai bun film și cel mai bun regizor cu filmul Auf der anderen Seite.
      Auf der anderen Seite începe simplu cu căsătoria unui pensionar turc cu o prostituată, dar lucrurile se complică pe parcurs, imprevizibilul domină, personajele întâmpină situații și trăiri neprevăzute. Nejat, fiul pensionarului, deși la început nu este de acord cu căsătoria tatălui său ajunge să o îndrăgească pe Yeter, iar când aceasta moare el decide să o caute  pe Ayten, fiica lui Yeter. Pe de altă parte Ayten, activistă politică, fuge în Germania pentru a scăpa de poliția turcă, unde o întâlnește pe Lotte, care o invită să locuiască la ea.  Lotte este atrasă de firea rebelă a turcoaicei și își dorește să o ajute, în ciuda opoziției mamei sale. Însă Lotte riscă mai mult decât relația cu mama sa din dorința de a o ajuta pe Ayten. 

       Cu toate că fiecare „capitol” îți dezvălui încă de la început, prin titlu, ce se va întâmpla, desfășurarea acțiunii este imprevizibilă, și de fiecare dată când revezi filmul mai descoperi ceva nou.
      În ciuda diversității temelor adoptate de regizor, acțiunea se desfășoară într-o atmosfeară blândă și chiar dacă ia o direcție diferită față de filmele anterioare ale lui Akin, „amprenta” regizorului poate fi recunoscută în special în construcția personajelor. De asemena prioritate în film o au personajele, mai mult decât povestea. Interpretate senzațional, fiecare dintre personaje reușește să-ți transmită o multitudine de trăiri, nu iubești și nu urăști pe nimeni, dar ești alături de fiecare în parte, te fascinează și te simți aproape de ele, nu te poți detașa de dramele lor.
      Un film care îți rupe inima in mii de bucăți doar pentru a o reasambla, bucată cu bucată, Auf der anderen Seite este o dramă dureroasă, crudă și violentă și cu toate astea, în mod ironic, reușește să-ți transmită o stare de optimism.


      
Read more >>

miercuri, 23 mai 2012

Filme Preferate de la A la Z

    Laura de la Cinemateca Trisk ne propune o leapșă cinefilă care ne pune memoria la încercare, top animații preferate de la A la Z. Inițial am vrut să merg pe varianta aleasă de majoritatea cinefililor, filme non-animații, dar  mi se pare provocatoare propunerea Laurei, așa că o să merg pe ambele variante.  Din câte am înțeles eu, sper să nu mă înșel, leapșa a pornit de la Rontziki.
Așadar, lista mea de filme preferate, atât non-animații cât și animații, de la A la Z (am trisat putin si la unele am pus cate doua filme, nu m-am putut decide):
A. 
   Amores Perros - ar fi mai multe pe care aș vrea să le trec, dar nici unul nu ar depăși Amores Perros
     Animal Farm - obligatoriu de văzut indiferent dacă îți plac sau nu animațiile
B. 
    Blue Velvet - David Lynch și cu asta am spus totul
    Beauty and the Beast - cea mai frumoasă animație Disney
C. 
   Cria Cuervos si Crna macka, beli macor (mi-e greu să ma decid)


    Corpse Bride - cea mai frumoasă animație a lui Tim Burton
D. 
   Dogville - capodopera lui Von Trier
    Destino - Dali și Disney, ce-ți poți dori mai mult
E.  
   Eraserhead - tipic Lynch
    Everything Will Be Ok - nu am găsit altceva, oricum drăguță animația
F. 
   Five Easy Pieces 
    Fantastic Mr. Fox
G. 
   Godfather, The - cuvintele sunt de prisos
    Grand Day Out, A
H. 
   Hable Con Ella
    Harvie Krumpet
I. 
  Irreversible
   Illusionist, The
J. 
  Jeux d'enfants - cred...nu gasesc pe moment un al film la J
   Jungle Book, The 
K. 
   Knife in the Water - capodopera lui Polanski
    Kung Fu Panda - nu e printre animatiile mele preferate dar nu-mi vine nimic altceva in minte cu litera K
L. 
   Låt den rätte komma 
    Little Mermaid - era preferata mea în copilărie
M. 
   Mala Educacion, La si Mulholland Drive (sau My Own Private Idaho?)


    Mary and Max (animatia mea preferata)
N. 
   Nuovo Cinema Paradiso
    Nightmare Before Christmas, The


O. 
   One Flew Over The Cuckoo's Nest
    One Hundred and One Dalmatians - cred..nu am gasit altceva mai bun la O
P. 
   Pulp Fiction
    Persepolis
Q. 
   Quien puede matar a un nino
R. 
   Raging Bull 
    Ratatouille
S. 
   Stalker și Smultronstallet

    Spirited Away 
T. 
   Todo Sobre Mi Madre (și încă vreo 4-5, cu greu m-am hotărât; o să mai menționez și Tideland pentru că în opinia mea este cel mai subapreciat film care a existat vreodată)


   Toy Story - my guilty pleasure

U. 
   Underground
     Cam greu cu animțiile la U, am văzut doar Up și nu pot să zic că este printre preferatele mele                      
V. 
   Valerie a týden divu
    Veiled Commodity, The
W. 
   Whatever Happened to Baby Jane? - deocamdată e tot ce-mi vine în minte
     Waking Life - nu mă așteptam să fie atât de bună animația când am decis să o văd
X. - pas
Y. 
   Y Tu Mama Tambien
    Yellow Submarine - nu are cum să nu-ți placă dacă ești fan Beatles
Z. 
   Singurele care îmi vin în minte acum sunt Zorba The Greek și Z, ambele foarte bune




Read more >>