Melancholia

An: 2011

Regie: Lars Von Trier

Scenariu: Lars Von Trier

Distribuție: Kirsten Dunst

                 Charlotte Gainsbourg

                 Kiefer Sutherland

                 Alexander Skarsgård

     În sfărșit, după mult timp de aștepare am vazut „Melancholia”. Trebuie să recunosc că am avut mari „pretenții” de la acest film încă de cînd am auzit de el pentru prima dată, de când am auzit că este regizat de Lars Von Trier, iar când am vazut care este subiectul filmului, ceva îmi spunea că trebuie să fie diferit față de ceea ce am văzut până acum. Și încă odata Lars Von Trier nu mi-a dezamăgit așteptările. În opinia mea este unul dintre cele mai bune filme din categoria „disaster movie”.

    Daca la festivalul de la Cannes, a atras atenția, mai mult, declarația scandaloasă a lui Von Trier, odată ce filmul a fost difuzat cu siguranță toată lumea a uitat de acel incident neplăcut și s-a lăsat vrăjită de capodopera regizorului, probabil cel mai poetic film de acest gen. Întradevăr, probabil că tratarea minimalistă a apocalipsei nu este ceva nou, dar modul de abordare și punerea în scenă a acestui subiect este cu siguranță original.

     Filmul este împărțit în doua părți, care ne prezintă două surori, două personalități diferite. Prima parte a filmului se numeşte Justine şi ne prezintă sora depresivă şi căsătoria ei. Lars Von Trier spune că prin Justine vorbește despre el, și el a trecut printr-o depresie și Justine spune tot ceea ce gândește el. Ce-a de-a doua parte a filmului îi este dedicată lui Claire şi ne introduce în fenomenul apocaliptic ce este pe cale să se declanșeze, dar și reacția personajelor în fața lui. Cele două surori reprezintă două personalități total opuse, Claire este organizată, dedicată familiei și trăiește după reguli și tabieturi, Justine este depresivă și pare că nu se poate adapta lumii în care trăiește. Aceste lucruri se schimbă însă, când Melancholia, o planetă albastră se apropie de pământ și amenință o catrastofă apocaliptică, Claire pierde controlul în timp ce Justine se arată calmă în fața dezastrului. De altfel chiar Lars Von Trier a declarat că „ melancolicii sunt de obicei mult mai echilibrați decât oamenii obișnuiți în fața unui dezastru”. 

    „Melancholia” nu este doar un film despre sfârșitul lumii, ci de asemenea este un film despre propriul sfârșit, despre cum ne acceptăm sfârșitul în fața unui dezastru ce nu poate fi evitat.

     În stilul propriu Lars Von Trier și acest film este realizat în mare parte cu „camera de mână”, iar începutul filmului este cu adevărat poetic, o metaforă în imagini. Distribuția este de asemenea excelentă, actorii își intră foarte bine în roluri și reușesc să ne transmită emoția filmului. Dacă de Charlotte Gainsbourg știam că nu are cum să dea greș, experiența ei dar și colaborările anterioare cu Von Trier i-au demonstrat talentul incontestabil, Kristen Dunst ne demonstrează în acest film cât este de matură și cât de mult a evoluat.

     Pentru cei care vor să vadă apocalipsa într-o variantă diferită față de ceea ce ne-a obișnuit Hollywood-ul până acum, dar mai ales pentru cei care de foarte mult timp nu au mai vazut un film atât de aproape de „perfecțiune”, în ceea ce privește modul de realizare și cu un subiect tratat pe măsură, „Melancholia” este alegerea perfectă.