Inițial am vrut să fac un top al filmelor lui, dar este inutil pentru că, nu m-as putea decide care este cel mai bun, probabil pe primul loc aș fi pus jumătate din munca lui.
An: 2009
Regie: Adam Elliot
Scenariu: Adam Elliot
Distribuție: Eric Bana
Philip Seymour Hoffman
Toni Collette
Mi-am dat seama că pe blogul meu nu se află nici o recenzie a unei animații. Și cum altfel să inaugurez această rubrică, dacă nu cu animația mea favorită. În general, îmi plac animațiile, dar sunt foarte pretențioasă când vine vorba de acest gen, astfel că sunt destul de puține cele care mi-au îndeplinit întru totul „cerințele”. Cu toate astea, am o listă, destul de scurtă ce-i drept, cu animații care au reușit să mă impresioneze. Iar în fruntea listei se află o animație cărei nu pot să-i reproșez nimic, o animație de nota 10, care a reușit să detroneze în lista mea Animal Farm (o altă animație excelentă), sau cel puțin să se ridice la același nivel.
Mary and Max este un film extrem de inteligent, ingenios, cu o atmosferă sumbră și tristă și un umor special, este o animație pe care orice cinefil ar trebui să o vadă, pentru că este o lecție de „așa se face”. Nu este genul de animație pentru orice vârstă, este doar pentru „oameni mari”, pentru că pe lângă tema centrală prietenia și singurătatea, regizorul mai abordează și alte teme, strict pentru adulți, precum alcolism, depresie, trimiteri sexuale. Oricum copii nu ar putea înțelege mare lucru și nici nu cred că ar fi atrași de genul de animație.
Punctul central al poveștii este o prietenie neobișnuită. Mary, un copil singuratic de 8 ani, este în căutarea unui prieten. Ea alege la întâmplare numele Max Jerry Horovitz dintr-o carte de telefon din New York și îi scrie o scrisoare în care îi povestește viața ei, dificultățile cu părinții etc. Max, un bărbat de 44 de ani, obez, antisocial, ce suferă de atacuri de panică, deși confuz și surprins de scrisoare îi răspunde fetiței și astfel cei doi se împrietenesc și mențin legătura, prin corespondență, timp de 20 de ani. O prietenie neobișnuită între două persoane aflate pe continente diferite, Australia, respectiv America, ce au în comun plăcerea pentru ciocolată și un show tv animat.
Filmul se întinde pe 20 de ani, perioada de corespondență a celor doi. În prima parte ne sunt prezentate personajele, trăznite, și cum încet, încet se stabilește o relație de prietenie între un copil de 8 ani și un adult de 44 de ani. În cea de-a doua parte a filmului Mary crește, este psiholog, se căsătorește cu vecinul ei de care era îndrăgostită din copilărie, divorțează, cade în depresie. Nu o să dezvălui finalul, pentru că, probabil, sunt mulți care nu l-au văzut încă, nu pot să spun că este un final imprevizibil, dar este natural, este potrivit cu atmosfera filmului.
Dar nu numai povestea este ingenioasă, ci și regia, tipul de animație ales de Adam Elliot (a câștigat un Oscar pentru scurt-metraj în 2004), acompaniat de un soundtrack minunat. Filmat în stop-moțion, s-au folosit 6 camere de înaltă rezoluție pe 133 seturi cu 212 marionete și 475 de recuzite miniaturale, iar în fiecare zi s-au filmat, aproximativ 4 secunde de animație. Dar toată munca nu a fost în zadar pentru că rezultatul este uimitor. Personajele sunt bine conturate, realiste și extrem de sensibil portretizate, iar din punct de vedere vizual, regizorul, descrie lumile celor doi în mod diferit. Lumea lui Mary este prezentată în sepia, cu accente de roșu, pe când Max, trăiește într-o atmosferă sumbră, o lume prezentată în alb și negru.
Un film orginal despre prietenie, singurătate, acceptare și imperfecțiuni, Mary and Max este un film deosebit, diferit de toate animațiile comerciale, pe care le vedem din ce în ce mai mult în cinematografe și este un film obligatoriu de văzut.
P.S Filmul este bazat pe fapte reale
Expoziție de fotografie, a rusoaicei Anka Zhuravleva.
Anka Zhuravleva a studiat arhitectură în Moscova. Înainte de a-și descoperi vocația către fotografie, a lucrat ca artist tatuator, a cântat într-o trupă rock și a făcut modeling, însă toate acestea doar pentru a câștiga bani. Întotdeauna a atras-o arta, astfel că s-a aventurat în mai multe domenii ale artei, pictură, grafică, iar din 2006 a decis să-și încerce norocul și în domeniul fotografiei. În 2010 a aderat la Uniunea Artiștilor Fotografi din Rusia.
“Distorted Gravity” este una dintre cele mai cunoscute și apreciate expoziții ale artistei.
Dacă v-a plăcut vizitați-i site-ul http://anka-zhuravleva.com, vă recomand să vedeți și seria de fotografii „Monochrome Tales”
An: 2000 Regie: Cameron Crowe Scenariu: Cameron Crowe Distribuție: Kate Hudson Billy Crudup Patrick Fugit Zooey Deschanel Când Teo ne-a dat „misiunea” de a înșira actorii care „ne fac să ne dăm cu capul de pereți de fiecare dată când îi vedem”, am fost foarte aproape să o trec pe listă și pe Kate Hudson. Îmi este destul de antipatică și nu fără motiv, dacă te uiți la filmografia ei o să întâlnești numai comedii romantice de categoria B, dar ceea ce a ținut-o într-un final departe de lista mea, a fost un singur rol, un singur film, „Almost Famous”. Almost Famous a fost filmul care a consacrat-o, care i-a adus o nominalizare Oscar și un Glob de Aur, și pe bună dreptate, pentru că a fost un rol foarte reușit. Ce a urmat după acest rol, în cariera actriței, este altă poveste, azi o să mă limitez doar la un film excelent, Almost Famous. Almost Famous spune povestea unui puști, William Miller (Patrick Fugit), care la numai 15 ani reușește să primească acceptul, de la revista Rolling Stone (ei neștiind că are 15 ani), de a scrie un articol, pentru revistă, despre trupa rock Stillwater, o formație în plină ascensiune. Întreg filmul este despre iubirea față de rock 'n' roll și despre ce a însemnat acest gen muzical pentru societatea anilor '70. Este un film ce te cucerește în primul rând prin realizarea foarte bună, prin interpretarea actorilor, o regie minunată și redarea fideală a atmosferii anilor„rock 'n' roll”, iar dacă mai ești și fan al muzicii rock primul impact cu filmul o să fie „dragoste la prima vedere”. Copii rebeli, părinți disperați, strigarea către independență, turnee cu autocarul, muzicieni ce cântă doar pentru că iubesc muzica, fani ce îi urmează doar pentru că le iubesc muzica și nu pentru celebritatea lor, „sex, drugs and rock 'n' roll”, Alomst Famous surprinde perfect anii '70.
Spre deosebire de sora lui, rebela Anita (Zooey Deschanel), care a plecat de acasă la o vârstă fragedă, William a fost tot timpul „băiatul mamei”. La 15 ani, totuși, el reușește să se desprindă de sub aripa protectoare a mamei sal și pleacă în turneau cu formația rock Stillwater, și un grup de fete, ce se autointitulează „Band Aide”, deranjate de cei ce le numesc „groupie”. Din acest grup face parte și Penny Lane (Kate Hudson), o tânără ce îl va vrăji pe William. În turneau el observă lucruri pe care fanii nu au cum să le vadă, tensiune între membrii trupei, relația lor cu așa numitele „groupie” și deși editorul de la „Cream”, „protectorul lui”, cel care îl învață secretele meseriei de jurnalis, îi spune să nu se împrietenească cu ei, să fie cinstit și nemilos, William se atașează de grup, dar și de fete, cu care o să trăiască o aventură de neuitat.
Penny Lane o fată extrem de delicată și carismatică, William, băiatul timid, drăguț și sensibil, dar ambițios și îndeajuns de curajos pentru a urma o trupă rock în turneu la numai 15 ani , o mamă amuzant de îngrijorată (jucată excelent de Frances McDormand), staruri rock în ascensiune pline de orgolii și faimă, ș.a., fiecare personaj este special, memorabil și reușește să strălucească datorită unor interpretări deosebite. Regizorul Cameron Crowe, ne oferă un film extrem de reușit, un film senzațional și memorabil el, practic reinventând aventurile sale din adolescență. Se vede că acest film este făcut din pasiune, el fiind un iubitor al muzicii generației sale și după cum chiar el spunea, într-un interviu, „eu nu am visat niciodată să ajung un star rock, eu am vrut să descopăr starurile rock, am vrut să critic, nu să cânt, ci să descopăr și să explic.” Despre soundtrack, nici nu mai are rost să spun nimic, este un film despre rock 'n' roll, deci muzica este minunată. La sfârșit o să-l citez pe Peter Travers (Rolling Stone), care a oferit cea mai frumoasă descriere a filmului: „If you haven't already sold your soul to rock & roll, Almost Famous should seal the deal”.
Azi 22.04.2012 Jack Nicholson împlinește 75 de ani. La mulți ani unuia dintre cei mai buni actori din toate timpurile. Acestea sunt 10 dintre performanțele lui Jack Nicholson, pe care eu le consider a fi cele mai bune, deși este destul de greu să aleg doar 10. 10. Frank Costello - The Departed A interpretat acest rol la 70 de ani și a demonstrat tuturor că încă nu și-a pierdut vitalitatea și mai are multe de oferit în cinematografie.
Melvin Udall - As Good As It Gets Numai un actor precum Jack Nicholson poate face simpatic un personaj care urăște pe toată lumea. "Never, never, interrupt me, okay? Not if there's a fire, not even if you hear the sound of a thud from my home and one week later there's a smell coming from there that can only be a decaying human body and you have to hold a hanky to your face because the stench is so thick that you think you're going to faint. Even then, don't come knocking.”
9. Frank Chambers - The Postman Always Rings Twice O adaptare uimitoare a romanului cu același nume. Un film memorabil cu performanțe memorabile și atât de realiste încât pe tot parcursul filmului se întinde o atmosferă tensionată.
8. George Hanson - Easy Rider Este rolul care îl aduce în atenția criticilor și a publicului, aducând-i în același timp prima nominalizare Oscar, din carieră, pentru un rol secundar. Personajul lui Jack nici nu apare până la jumătatea filmului, însă a fost suficient pentru ca tânărul actor să se facă remarcat și să primească și o nominalizare Oscar. Putem spune că Jack le-a „furat” filmul lui Petre Fonda și Dennis Hopper, care trebuia să fie vedetele filmului.
7. Joker / Jack Napier - Batman Un Joker înfricoșător, nebun și amuzant în același timp, un rol excelent al lui Nicholson P.S. Nu pot să înțeleg de ce majoritatea simt nevoia să compare Joker-ul lui Nicholson cu Joker-ul lui Heath Ledger, sunt viziuni total diferite, nu există comparație. Fiecare a fost genial în stilul lui și în viziunile pe care le-au avut regizorii care sunt prea diferite pentru a fi comparate.
6. Garrett Breedlove - Terms of Endearment Pentru mine Terms of Endearment a fost o surpriză. Am decis să vad filmul doar pentru Jack Nicholson, fără să știu nimic altceva despre el, și am rămas cu adevărat surprinsă nu numai de performanța minunată a lui Jack, dar și de realizarea filmului. Un film excelent și o performanță pe măsură.
5. Nathan R. Jessup - A Few Good Men "You can't handle the truth!" - epic
4. J. J. Gittes - Chinatown Rolul lui Gittes i-a venit ca o mănușă lui Jack. Unul dintre cele mai bune filme noir și una dintre cele mai bune performanțe.
3. Jack Torrance - The Shining The Shining este printre puținele adaptări care, în opinia mea, sunt mai bune decât cărțile. Am citit cartea și mi-a plăcut, însă filmul este mult mai bun, cât despre interpretarea lui Jack....„Here's Johnny!”....este senzațională, este mai mult decât mă puteam aștepta când am citit cartea.
2. Robert Eroica Dupea - Five Easy Pieces Easy Rider este filmul care îi aduce prima nominalizare Oscar, pentru rol secundar, însă Five Easy Pieces este filmul care îi aduce prima nominalizare pentru un rol principal. Five Easy Pieces este un film excelent, iar interpretarea lui Nicholson este inimaginabil de bună, reușește cu ușurință să-ți transmită trăirile și frustrările unui personaj extrem de dificil.
1. Randle Patrick McMurphy - One Flew Over the Cuckoo's Nest Jack Nicholson face un rol incredibil, este una dintre cele mai bune si cele mai memorabile interpretari din toate timpurile. A reușit să surprindă atât de bine personajul încât îți este imposibil să îți imaginezi pe altcineva în acest rol. Este filmul care îi aduce primul premiu Oscar pentru interpretare, deși până atunci mai fusese nominalizat de trei ori pentru rol principal și o dată pentru rol secundar.
Vouă care rol al lui Jack v-a plăcut cel mai mult?
Anibas este blogul personal al unei boboace, a facultății de artă, care ne împărtășește, într-un mod comic, experiențe din viața unui artist în devenire, dar și păreri personale despre cărți, muzică, artă ș.a. Ceea ce mi-a plăcut cel mai mult la blogul ei, este sinceritatea pe care o regăsesc în fiecare articol și cum nu am găsit prea multe articole despre filme am rugat-o să-mi onoreze blogul cu o recenzie de film, în stilul ei caracteristic. Sper să vă placă la fel de mult cum mi-a plăcut și mie.
Bridesmaids
An: 2011
Regie: Paul
Feig
Scenariu:
Annie Mumolo, Kristen Wiig
Distributie: Kristen Wiig, Melissa McCarthy, Rose Byrne
Bridesmaids e un film pe care l-am vazut intr-o
dupa-amiaza de duminica foarte vantoasa, in compania unei prietene; pentru ca e
genul de film care trebuie vazut in compania unei prietene. Insa sa nu ne lasam
inselati de aparente. Da, e vorba despre domnisoare de onoare, bridezilla and
stuff, marea dragoste care e fix dupa colt, insa nu asta mi-a placut la film.
Filmul ne-o
arata pe Annie, o femeie singura de 30 si ceva de ani, care are aventuri de-o
noaptea si speranta ca aceste aventuri sa se transforme in ceva mai mult. Pe
langa asta, ea este bucatar si detinea candva o patiserie/brutarie care a dat
faliment ( ceea ce am observant in ultimele zeci de filme scoase de Hollywood,
protagonista gateste si eventual detine un restaurant sau doreste sa deschida
unul; rasturnare de situatie, daca te gandesti ca acum 10 ani, toate femeile din
filme erau cumva femela alfa a societatii).
Lillian, cea
mai buna prietena a lui Annie se logodeste cu iubitul ei Doug si o roaga pe cea
din urma sa-i fie domnisoara de onoare, iar ca domnisoare de onoare secundare
le alege pe Becca, colega de servici a lui Lillian, verisoara sa Rita, Megan
,sora lui Doug si Helen, frumoasa si bogata
sotie a sefului lui Doug. Bineinteles ca Annie si Helen devin rivale,
pentru ca lui Annie i se pare ca Lillian incepe sa inlocuiasca prietenia ei
cu cea a lui Helen, iar Helen e cumva
geloasa pe legatura atat de puternica dintre cele doua femei. Nimic nou.
Distractia
si farmecul filmului incep din secunda in care domnisoarele de onoare si
mireasa incep sa faca planurile pentru ziua cea mare: de la toxi-infectia
alimentara care incepe sa se manifeste fix la cel mai luxos magazine de rochii, de la calatoria cu avionul spre Las Vegas, unde Annie, speriata de zborul cu
avionul, ia sedative si ceva whisky, la incercarile ei disperate de a atrage
atentia unui politist afectuos, intr-un mod usor ilegal.
Toate
lamentarile si complexele,tot declinul si negativismul din viata lui Annie e
compensate de interventiile directe si pline de umor ale lui Megan, jucata de
Melissa McCarthy, pe care cu totii o stim din rolul scumpei de Sookie din
Gilmore Girl. Pentru mine, rolul ei chiar a fost o surpriza, deoarece
cunoscand-o doar din serial, ma gandem ca in film va avea un rol asemanator cu
cel al lui Sookie. Insa tot comportamentul ei nonconformist si pasiunea pentru
Fight Club, o face pe Megan sa fie exact
elemental care o trezeste la realitate pe Annie.
Finalul il
stim cu totii (avand in vedere ca filmul a aparut de un an); cumva fiecare
domnisoara de onoare isi gaseste o rezolvare pentru propria criza, nunta va fi
nunta, iar Annie isi gaseste si ea fericirea.
Bridesmaids
a fost nominalizat la Oscar pentru cel mai original scenariu si pentru cea mai
buna actrita in rol secundar; nu a luat premiu, insa e o comedie care merita
vizionata pentru fazele pe atat de
stupide, pe atat de plauzibile.
P.S.:
Multumesc proprietarei acestui blog pentru invitatie oferita de a scrie o
regenzie de film. Nu sunt a movie wiz dar
de obicei apreciez un film dupa capacitatea lui de a-mi transmite o anumite
stare sau un anumit mesaj, nu neaparat dupa genialitatea regizorului sau a
actorului.
Teo de la Despre Filme ne propune o leapșă care ne cere să fim puțin răutăcioși și să facem o listă cu actorii care „te fac să te dai cu capul de pereți de fiecare dată când îi vezi”. Eu încerc ca pe blogul meu să scriu doar despre filmele care mi-au plăcut, dar am acceptat provocarea pentru că uneori e bine să îți spui of-ul despre ce ți se pare că merge rău în această industrie și mai ales frustarea asupra a ceea ce Hollywood-ul promovează pentru că, din păcate, majoritatea celor care se află pe lista mea sunt actori ale căror filme ajung în box office datorită apariției lor în film. Dacă un actor a avut numai roluri slabe în filmele în care a jucat, dar la un moment dat a avut, chiar și un singur rol bun, un rol în care a fost diferit nu o sa-l trec pe lista pentru că, asta înseamana că are ceva talent, dar a făcut alegeri proaste. Nu o să trec nici actorii care îmi sunt mie antipatici, din diverse motive, dar care au măcar o sclipire de talent și nici actorii care au avut roluri bune în trecut, iar acum joacă doar în filme slabe (nu e vina lor pentru că la ce filme scoate Hollywood-ul acum, mai rar se găsește un rol bun). Și nici nu o să-mi pierd timpul menționând cântăreți care au avut câteva tentative nereușite de actorie, o sa ma limitez doar la cei care se autointitulează a fi actori. O să menționez doar actorii care consider că nu au ce cauta în aceasta industrie și mai ales actorii care fac un singur rol indiferent de filmul in care joaca, actorii care iți dau impresia că în toate filmele lor este același personaj în diverse situații. Foarte mulți din această categorie sunt buni comici, dar atunci ar trebui sa se limiteze la stand up comedy pentru ca actoria e cu totul altceva, actoria înseaman să reușești să interpretezi orice rol, să interpretezi diverse personaje în diverse situatii și să mai fi și credibil. Leapșa merge mai departe către oricine vrea să-și spună of-ul vis-a-vis de actorii care îi fac „să se dea cu capul de pereți” Actori: 1. Rob Schneider
2. Adam Sandler
3. Ben Affleck - cum face de primește numai roluri principale pentru că în toate filmele lui eu văd doar un personaj în multe, foarte multe situații
4. Marlon Wayans și Shawn Wayans
5. Taylor Lautner - există adolescenți talentați și există adolescenți care se cred talentați și nu se sfiesc să o arate. Lui Taylor ar trebui să-i bage cineva mințile în cap și să-i arate care îi este nivelul.
6. Ashton Kutcher (și cu toate astea el o sa-l joace pe Steve Jobs)
7. Ben Stiller
8. Channing Tatum
9. Vin Diesel
10. Nicolas Cage - a jucat în câteva filme bune, dar asta nu înseamnă că și el a fost la înălțimea filmului.... Same face each time in every movie
Actrițe:
1. Miley Cyrus - copiii Disney, mă disperă...
2. Ashley șiMary-Kate Olsen
3. Tara Reid
4. Jennifer Love Hewitt
5. Sarah Jessica Parker
6. Cameron Diaz
7. Megan Fox
8. Eva Longoria
9. Jessica Alba
10. Kristen Stewart
Bonus: Jennifer Aniston, nu am putut să o pun în listă pentru că sunt fan Friends și ea a fost foarte potrivită pentru rolul lui Rachel, dar ce a urmat după Friends, dezastru total, ea nu mai joacă în filme ci este același personaj în fiecare film și ce este surprinzător este că are succes.
Inițial am vrut să fac un top al filmelor lui, dar este inutil pentru că, nu m-as putea decide care este cel mai bun, probabil pe primul loc aș fi pus jumătate din munca lui.
.png)
