Mary and Max

An: 2009
Regie: Adam Elliot
Scenariu: Adam Elliot
Distribuție: Eric Bana
                 Philip Seymour Hoffman
                 Toni Collette
       Mi-am dat seama că pe blogul meu nu se află nici o recenzie a unei animații. Și cum altfel să inaugurez această rubrică, dacă nu cu animația mea favorită. În general, îmi plac animațiile, dar sunt foarte pretențioasă când vine vorba de acest gen, astfel că sunt destul de puține cele care mi-au îndeplinit întru totul „cerințele”. Cu toate astea, am o listă, destul de scurtă ce-i drept, cu animații care au reușit să mă impresioneze. Iar în fruntea listei se află o animație cărei nu pot să-i reproșez nimic, o animație de nota 10, care a reușit să detroneze în lista mea Animal Farm (o altă animație excelentă), sau cel puțin să se ridice la același nivel.
      Mary and Max este un film extrem de inteligent, ingenios, cu o atmosferă sumbră și tristă și un umor special, este o animație pe care orice cinefil ar trebui să o vadă, pentru că este o lecție de „așa se face”. Nu este genul de animație pentru orice vârstă, este doar pentru „oameni mari”, pentru că pe lângă tema centrală prietenia și singurătatea, regizorul mai abordează și alte teme, strict pentru adulți, precum alcolism, depresie, trimiteri sexuale. Oricum copii nu ar putea înțelege mare lucru și nici nu cred că ar fi atrași de genul de animație.

      Punctul central al poveștii este o prietenie neobișnuită. Mary, un copil singuratic de 8 ani, este în căutarea unui prieten. Ea alege la întâmplare numele Max Jerry Horovitz dintr-o carte de telefon din New York și îi scrie o scrisoare în care îi povestește viața ei, dificultățile cu părinții etc. Max, un bărbat de 44 de ani, obez, antisocial, ce suferă de atacuri de panică, deși confuz și surprins de scrisoare îi răspunde fetiței și astfel cei doi se împrietenesc și mențin legătura, prin corespondență, timp de 20 de ani. O prietenie neobișnuită între două persoane aflate pe continente diferite, Australia, respectiv America, ce au în comun plăcerea pentru ciocolată și un show tv animat.
Filmul se întinde pe 20 de ani, perioada de corespondență a celor doi. În prima parte ne sunt prezentate personajele, trăznite, și cum încet, încet se stabilește o relație de prietenie între un copil de 8 ani și un adult de 44 de ani. În cea de-a doua parte a filmului Mary crește, este psiholog, se căsătorește cu vecinul ei de care era îndrăgostită din copilărie, divorțează, cade în depresie. Nu o să dezvălui finalul, pentru că, probabil, sunt mulți care nu l-au văzut încă, nu pot să spun că este un final imprevizibil, dar este natural, este potrivit cu atmosfera filmului.

      Dar nu numai povestea este ingenioasă, ci și regia, tipul de animație ales de Adam Elliot (a câștigat un Oscar pentru scurt-metraj în 2004), acompaniat de un soundtrack minunat. Filmat în stop-moțion, s-au folosit 6 camere de înaltă rezoluție pe 133 seturi cu 212 marionete și 475 de recuzite miniaturale, iar în fiecare zi s-au filmat, aproximativ 4 secunde de animație. Dar toată munca nu a fost în zadar pentru că rezultatul este uimitor. Personajele sunt bine conturate, realiste și extrem de sensibil portretizate, iar din punct de vedere vizual, regizorul, descrie lumile celor doi în mod diferit. Lumea lui Mary este prezentată în sepia, cu accente de roșu, pe când Max, trăiește într-o atmosferă sumbră, o lume prezentată în alb și negru.

      Un film orginal despre prietenie, singurătate, acceptare și imperfecțiuni, Mary and Max este un film deosebit, diferit de toate animațiile comerciale, pe care le vedem din ce în ce mai mult în cinematografe și este un film obligatoriu de văzut.
P.S Filmul este bazat pe fapte reale