10 Subiecte bune, dar filme slab realizate

     Când vizionez un film, de obicei, subiectul este mai puțin important pentru mine. Eu consider ca daca un film este bine realizat, cu un scenariu foarte bine pus la punct, din absolut orice subiect poate ieși un film bun. Cu toate astea sunt câteva filme care nu m-au convins, ca realizare, însă am sesizat că subiectul este unul cu foarte mult potențial, din care putea ieși un film mult mai bun. Lista ar putea fi mult mai lungă, dar m-am limitat doar la cele care pe mine m-au dezamăgit sau m-au indignat cel mai mult, într-o ordine aleatorie.
     -Briget Jones's Diary și Bridget Jones: The Edge of Reason. Nu sunt o fană a cărților din colecția Chic, dar am dat peste Briget Jones's Diary, din întâmplare (când eram la cineva în vizită), și mai mult din plictiseală, am început să o citesc. Surprinzător m-a cucerit și m-a amuzat teribil încă din primele pagini, iar de personaje m-am „îndrăgostit” pe loc. Când am auzit de film, aveam așteptări foarte mari, iar pe măsura așteptărilor mele au fost doar actorii. Hugh Grant, Colin Firth și Renée Zellweger s-au descurcat excelent, personajele sunt exact așa cum mi le imaginam când am citit cărțile, dar din păcate cam atât... Am impresia că filmul a fost realizat mult prea „comercial”, devenind astfel doar o altă comedie romantică. Dacă scenariul nu ar fi fost atât de clișeic și s-ar fi respectat mai mult cărțile ar fi putut ieși o comedie foarte bună. Când am treminat de citit fiecare carte, în parte, cred că am râs vreo 15 min pe seama finalului, pe când la film nu-mi venea să cred ce soluție clișeică și penibilă au găsit ei pentru final.

      -Pay It Forward - subiectul mi se pare foarte, foarte bun, o idee excelentă, dar un film mediocru. Îmi dă impresia unui film cu o regie asupra căreia nu s-a depus nici un efort și un scenariu asupra căruia s-a depus prea mult efort. Filmul are o „caliatate” pe care eu nu pot să o trec cu vederea..melodrama. Nu-mi plac și nu înțeleg filmele care se chinuie să-ți smulgă o lacrimă și Pay It Forward este cel mai bun examplu în acest sens. Este manipulativ emoțional și nu știe când să se oprească, „te împinge” încontinuu către acea lacrimă.

     -Rise of the Planet of the Apes -cât am așteptat acest film, în fiecare zi mă uitam la trailer..și când a apărut...bum..mare dezamăgire. Ideea mi se pare foarte bună, mi s-a părut bună încă de la primul film Planet of the Apes și cu tehnologia de zi mă gândeam că o să se realizeze un film ce va rămâne în istorie ca unul dintre cele mai bune SF-uri. Și acum mă întreb, oare există scenariști mai leneși decât cei pe care îi are Rise of the Planet of the Apes, fiecare replică spusă în acest film este un clișeu. Toate aprecierile pentru efecte speciale și pentru extraordinarul Andy Serkis și nimic mai mult. Dacă vreți să aflați părerea mea. răutăcioasă, recunosc, recenzia filmului o găsiți aici.

     -My Sister's Keeper - este un un alt exemplu de ceea ce e prea mult strică. Subiectul este de la sine un subiect emoționant, nu mai era nevoie de melodramă. Filmul oscilează pe alocuri între documentar și melodramă, dar se duce mult prea mult spre genul lacrimogen. Mi se pare absolut normal ca un copil, care a fost născut doar pentru a fi donator, la un moment dat, să-și ceară dreptul la o viață normală, nu era nevoie ca în final să găsescă o explicație atât de melodarmatică pentru gestul copilului. Iar filmul nu stă foarte bine nici la capitolul interpretări. Copiii din acest film sunt singurii care strălucesc, care sunt credibili și reușesc performanțe uimitoare, față de adulți care nu conving deloc.

     - Inception - nu este un film salb, l-am pus în listă deoarece eu cred că ideea filmului putea fi transpusă într-un film mai puțin comercial și putea să aibă un scenariu mai bun și mai original, pentru că subiectul permitea.

     - Avatar - nu aruncați cu pietre în mine, nu critic realizare filmului în totalitate. Regia este bună, efecte speciale bune, dar cred că majoritatea s-au lăsat furați de efectele speciale și nu au acordat atenție scenariului care nu numai că este clișeic în ceea ce privește dialogurile, dar duce lipsă de originaliate și în narațiune. Se regăsesc prea multe influențe din prea multe filme și de fiecare dată când un personaj vorbește spectatorul poate cu ușurință să anticipeze răspunsul celuilalt personaj pentru că sunt aceleași replici „fumate” și nu cred că are rost să mai zic că este foarte previzibil.

    - Beowulf - cu toții cunoaștem legenda lui Beowulf și cu toții cunoaște dezastruoasa adaptare a lui Robert Zemeckis, așa că aici cuvintele sunt de prisos.

      - Eat Pray Love - în primul rând ce caută Javier Bardem în acest film? Eat Pray Love pleacă de la o idee bună, evadarea din viața cotidiană, o călătorie de regăsire, în căutarea unor noi experiențe, dar, din păcate rezultatul final nu este la fel de bun. A ieșit un film extrem de „american”, penibil pe alocuri, pe care dacă ar fi să-l caracterizez într-un cuvânt, cred că cel mai potrivit ar fi „glossy”. Vizionându-l aveam impresia că citesc un articol dintr-o revistă de femeie, gen Elle sau The One. Iar personajul jucat de Julia Roberts mi s-a părut atât de antipatic și de patetic de cele mai multe ori.

     - Alexander - este o rușine pentru cinematografie, este probabil, unul dintre cele mai proaste filme istorice făcute vreodată. Alexandru Cel Mare, unul dintre primii mari strategi și conducători militari din istorie, un om cu o personalitate dificilă, impulsiv și violent uneori, dar extrem de inteligent, stăpân pe sine, calm și logic atunci când era nevoie, a fost elevul lui Artistotel și descrierea sa poate continuua, pentru că a fost un om extrem de controversat. Voi ce ziceți, nu merita mai mult decât filmul realizat, atât de stângaci, de Oliver Stone?  

     - The Black Dahlia - cazul „Black Dahlia”, mi s-a părut întotdeauna intrigant și m-a atras misterul din spatele lui, dar nu pot să spun la fel și despre adaptarea din 2006. În acest caz cred că marele minus al acestui film îl reprezintă interpretările actorilor, cu câteva mici excepții (printre care Hilary Swank) toată distribuția pare o adunătură de amatori, cu toate că pe afiș sunt nume foarte cunoscute, dintre care nici unul nu este credibil în interpretarea personajelor. Scenariul slab de asemenea, cât despre autointitulare de „film noir” nu poate decât să mă facă să râd.