Moneyball

An: 2011
Regie: Bennett Miller
Scenariu: Steven Zaillian
                 Aron Sorkin
                 Stan Chervin
Distribuție: Brad Pitt
                   Jonah Hill
                   Robin Wright
                   Chris Pratt
       Trebuie să recunosc că baseball-ul este un sport pe care nu prea îl înțeleg, nu mă pasionează și ca atare este un subiect de care nu aș fi atrasă în mod normal. Dar cum pentru mine subiectul nu este o prioritate când aleg să văd un film, (eu consider că un regizor excelent și un scenariu inteligent pot face din orice subiect un film de calitate) am decis să-l vizionez, si pentru ca am auzit numai de bine despre Bennett Miller și interpretarea actorilor. Și de ce să nu recunosc, faptul că are o nominalizare la Oscar a reprezentat un atuu, sau mai bine zis mi-a stârnit curiozitatea.. Merită filmul aceste laude și mai ales aceste nominalizări? Răspunsul este da..și nu.....
      Marele plus al filmului este acela că, regizorul reușește să se ferească de clișeele specifice dramelor sportive. Filmul nu este, așa cum ne-am obișnuit până acum, despre un succes sportiv neașteptat, ci despre o situație unică în lumea sportului, despre o metodă nouă și îndrăzneață de a conduce un club. Moneyball, reușește să transforme ceea ce ar fi putut fi o dramă emoționantă și melodramatică, într-o poveste incitantă.
       Filmul este inspirat dintr-o poveste reală, aceea a fostului jucător de baseball Billy Beane (Brad Pitt) care, nereuşind să fie cel mai bun pe teren, renunţă şi devine manager al echipei Oakland Athletics. Când cei mai buni jucători părăsesc echipa pentru salarii mai mari, Billy se confruntă cu o situație dificilă, dar din dorința de a câștiga campionatul este dispus să încerce orice metodă. Astfel apelează la Peter (Jonah Hill), un tânăr economist ce a studiat la Yale, și împreună aplică o metodă nouă, neconvențională în lumea baseball-ului, formarea unei echipe bazată pe statistici. Ei aduc la echipă jucători talentați, cu un număr bun în statistici, dar care fuseseră ignoraţi, de alte cluburi pe motiv că nu mai sunt foarte tineri, că au un caracter dificil sau că au fost accidentaţi. 
         Moneyball este un film care punctează foarte mult la capitolul scenariu și interpretare. În acest moment nu-mi pot imagina pe altcineva mai potrivit decât Brad Pitt pentru rolul lui Billy Beane, și nervos și relaxat reacțiile lui par absolut normale. Nu știu dacă Brad Pitt chiar merită să câștige Oscar-ul, dar cu siguranță nominalizarea a primit-o pe merit, după rolul din Tweleve Monkeys acesta fiind probabil cel mai bun rol al său. Cât despre cealaltă nominalizare la capitolul interpretare, Jonah Hill, apreciez încrederea pe care i-a acordat-o regizorul, ținând cont că rolurile lui de până acum au fost destul de mediocre. Actorul a demonstrat că merita această șansă, dar nu cred că merita și nominalizarea, în condițiile în care am văzut multe roluri secundare mult mai bune, anul acesta.
      Moneyball ne prezintă o altă abordare a subiectelor sportive, o abordare nouă, actuală. Este un film bun, un film ce nu trebuie trecut cu vederea, dar cu toate astea nu cred că merită marele premiu la Oscar.

Read more >>

The Tree of Life

An: 2011
Regie: Terrence Malick
Scenariu: Terrence Malick
Distribuție: Brad Pitt
                 Jessica Chastain
                 Sean Penn

      Dacă ar trebui să descriu The Tree of Life în câteva cuvinte, probabil cel mai potrivit termen ar fi - operă de artă. Mulți critici i-au reproșat chiar faptul că se îndepărtează prea mult de ceea ce înseamnă film, din dorința de a se apropia mai mult de artă, dar eu zic că tocmai acest lucru este cel care îl face special, deosebit. Este un film complex, profund și de un lirism cum nu am mai văzut în cinematografie de la filmele lui Tarkovsky, este o adevărată poezie în imagini. 

      The Tree of Life este cu siguranță un film memorabil pentru oricine îl vede, chiar dacă nu l-a apreciat, dar este de asemenea și un film neînțeles, din punctul meu de vedere. Mulți l-au considerat prea lung, eu în schimb îl consider prea scurt pentru tot ce are de spus. La o primă vedere subiectul pare simplu, dar dacă îl privești în profunzime este mult mai complex de atât și atinge mai mult teme. 

       Filmul urmărește evoluția lui, Jack, un băiat de 11 ani și familia lui. Educația pe care el și frații lui o primesc de la părinți este contradictorie, mama este blândă și crede că cea ai bună cale de urmat este calea iubirii, pe când tatăl lor încearcă să-i învețe să urmeze calea naturii, încearcă să-i facă să înțeleagă că nimic în viață nu este ușor și dacă vrei să fi luat în serios trebuie să fi dur, nu trebuie să te arăți vulnerabil. Jack încearcă să-i mulțumească pe amândoi, însă acest lucru ne este ușor, iar percepțiile lui încep să se schimbe atunci când un prieten moare înecat și un altul într-un incendiu. El devine furios pe tatăl său pentru agresivitatea lui. Din punct de vedere narativ filmul începe în anii '60 cu moartea unuia dintre copii, o moarte misterioasă despre care nu o să aflăm nici pe parcursul filmului, continuă cu imaginea lui Jack, în anii 2000, într-o lume modernă copleșit de amintiri din viața lui de adolescent. Urmează formarea universului și a vieții pe Pământ, și se întoarce la adolescența lui Jack. Cugetarea lui Jack asupra acestor lucruri o să-i schimbe percepția asupra existenței. 

      Prin prezentarea acestei familii, a percepțiilor lui Jack, Terrence Malick atinge teme mult mai complexe ca nașterea universului, evoluția vieții pe Terra, toate acestea ducând către principala temă a filmului, și anume, viziunea asupra existentei. Regizorul reușește să scoată în evidență frumusețea fiecărui lucru ce ne înconjoară, atât vizual, cât și auditiv. Un film profund, cu o atmosferă lirică, aduce un aer divin ce învăluie fiecare element ce compune Terra, și care te lasă cu o stare de nostalgie după vizionare. După cum am menționat, regia îmi amintește de filmele lui Tarkovsky, minuțioasă. cu filmări macro asupra elementelor naturii, accentul cade pe detalii, evidențiind astfel elementele profunde ale vieții.

      The Tree of Life este un film neînțeles acum, dar care toate șansele să devină un clasic, s-a întâmplat de atâtea ori în istoria cinematografiei. Nu spun ca este un film perfect, dar puterea mesajului și lirismul imaginilor, fac aproape imposibil de observat imperfecțiunile. Aș putea spune că filmul mizează poate prea mult pe religie, dar până la urmă aceasta este viziunea  regizorului, o viziune proprie și subiectiva, este dreptul lui să facă asta, la fel cum este dreptul publicului să aleagă dacă este de acord sau nu. 

      Unui regizor îi este cel mai ușor să transmită anumite mesaje publicului, până la urmă cinematografia, media în general, este cea mai ușoară formă de manipulare, iar Terrence Malick ne manipulează atât de frumos. Efectul este ca atunci când privim fotografii impresionante ale unor locuri minunate și ne dorim să ajungem acolo, The Tree of Life ne lasă cu un sentiment inexplicabil, pare a fi un sentiment de nostalgie, parcă apreciem mai mult viața si tot ceea ne înconjoară, dar în același timp suntem cuprinși de melancolie, avem impresia ca viața trece pe lângă noi si nu suntem capabili sa-i vedem adevărata frumusețe.

Read more >>

Martha Marcy May Marlene

An: 2011
Regie: Sean Durkin
Scenariu: Sean Durkin
Distribuție: Elizabeth Olsen
                 Sarah Paulson
                 John Hawkes
        Martha Marcy May Marlene este filmul de debut al regizorului Sean Durkin și, de asemenea, îl putem considera și debutul actriței Elizabeth Olsen, care este o adevărată surpriză. Sunt sigură că mezinei familiei Olsen i-a fost mai greu să se impună datorită popularității surorilor ei, mai puțin talentate, cărora le dă o lecție de actorie în acest film. Performanța ei în acest film este cu adevărat impresionantă, reușește să ne transmită trăirile personajului într-un mod natural, deloc exagerat, cu grația unu actor ingenios. Nu poți să crezi că acesta este primul ei film.
       Acesta începe cu evadarea unei tinere, Martha (Elizabeth Olsen), dintr-o comunitate dubioasă, despre care aflăm pe parcursul filmului, prin amintirile tinerei, că este o comunitate ce acționează ca o sectă, condusă de Patrick (John Hawkes), un lider bizar ale cărui reguli sunt cumplite și imposibil de acceptat pentru orice om normal. Martha fuge de acasă și ajunge în sânul așa numitei „familii”, unde rezistă timp de 2 ani. După ce reușește să evadeze locuiește cu sora sa (Sarah Paulson), dar partea dificilă nu s-a încheiat încă, îi este greu să  se elibereze de frică și paranoia, dar și de obiceiurile asimilate acolo.
      Acțiunea filmului este lentă, specifică filmelor independente, dar ceea ce deosebește  Martha Marcy May Marlene, de celelalte filme, este un personaj principal puternic construit, cu trăiri interioare intense, dar și un regizor ce se leagă de o întâmplare reală pentru a realiza un scenariu original, un film profund și dramatic, reușind totuși să se detașeze total de melodramă.
Filmul se axează strict pe starea mentală a protagonistei, trăirile ei sunt atât intense încât îți dau fiori, iar senzația te urmărește și după vizionare.
     Martha este numele ei, Marcy May este numele pe care i l-a dat liderul „familiei”, iar Marlene este numele pe care îl foloseau toate femeile care răspundeau la telefon în „familie”. Filmul este un debut de succes. Un regizor de urmărit pe viitor și o actriță promițătoare, ne aduc pe marile ecrane un film ce intră cu ușurință într-un top al celor mai bune filme din 2011.

Read more >>

Drive

An: 2011
Regie: Nicolas Winding Refn
Scenariu: James Sallis
              Hossein Amini
Distribuție: Ryan Gosling
                 Carey Mulligan
                 Bryan Cranston
                 Christina Hendricks
                 Oscar Isaac
    Am citit pe multe site-uri, bloguri, cum că, Drive ar fi unul dintre cele mai bune filme ale anului și nu-mi venea să cred. Din sinopsis părea un alt film de acțiune cu actori în vogă. În sfârșit, am decis să-l văd și nu-mi vine să cred că nu l-am vizionat mai devreme, recunosc am greșit, mi-am format o părere înainte să văd filmul, ați avut dreptate, chiar este unul dintre cele mai bune filme ale anului.
    Drive este o lecție de stil pentru Hollywood-ul contemporan. Bazat pe romanul lui James Sallis spune povestea unui cascador (Ryan Gosling), care activează și ca șofer pentru tâlhari în timpul unui jaf. Personajul este foarte bine construit, și foarte bine jucat de Gosling și chiar dacă pe parcursul filmului rostește doar câteva replici, tăcerea lui, expresiile și comportamentul transmit mai mult decât mii de cuvinte. Șoferul, despre care nu știm mai nimic, nume, familie, trecut, îl are ca agent pe Shannon, un mafiot de talie mică. Acesta plănuiește să-i construiască o mașină cu care să poată participa pe un circuit profesionist, iar pentru acest plan a găsit și investitori. Protagonistul se îndrăgostește de Irene (Carey Mulligan), vecina sa, care are un copil, Benicio, și un soț în închisoare (Oscar Isaac). El simte nevoia să o ajute atâta timp cât soțul ei este în închisoare, dar și când acesta este eliberat. Un jaf ratat, tocmai din dorința de a o ajuta pe Irene, va schimba totul și va duce încet, încet către prăbușirea tuturor planurilor.
    Ceea ce este cu adevărat special, este faptul că fiecărui actor din film, indiferent cât de important este rolul lui i se dă ocazia să-și demonstreze calitățile actoricești, fiecare personaj este construit cu grijă și minuțiozitate, fiecare personaj (în special personajul principal), este învăluit într-un aer misterios, enigmatic. Fără a se folosi de replici siropoase, declarații de dragoste afectuoase sau momente tandre, performanțele celor doi actori, dar și un scenariu foarte bine construit, reușesc să ne transmită chimia dintre cele doua personaje, momentele tăcute, privirile lungi sunt suficiente și spun mai mult decât orice declarație de dragoste.
Protagonistul devine un erou fără etichetă sau o semnătură anume, așa cum ne-au obișnuit eroii filmelor de acțiune, el este un erou mai mult într-un sens alegoric.
    Nicolas Winding Refn a câștigat pe merit premiul pentru regie la Cannes, el aduce filmului un aer european, pe care nu știu cât de bine l-a gustat publicul american, obișnuit cu un anumit tipar al filmelor de acțiune ce se repetă la nesfârșit. Atmosfera sumbră, misterioasă, calmă, dar în niciun caz relaxantă, ne duce cu gândul la un film noir, dar nu tradiționalul noir, este mai mult un „modern noir”, dacă pot să-l numesc așa... Filmul te cucerește din punct de vedere vizual, fiecare detaliu este tratat cu grijă și atenție, putem spune că este o dovadă de respect pentru industria cinematografică, dar și pentru public.
    Soundtrack-ul nici nu putea fi mai bine ales, este potrivit pentru fiecare imagine în parte, susține atmosfera enigmatică a filmului, dar în același timp este discret, nu-ți distrage atenția de la scene.
    Drive este un film ce nu trebuie ratat indiferent de genul preferat, este un film care te va face să experimentezi o serie de trăiri diferite, neașteptate pe tot parcursul lui, este original și imprevizibil. Este cu siguranță unul dintre cele mai bune filme ale anului.

Read more >>

Top 10 - Scene de Dans

                                          10. Billy Elliot

                                           9. Dirty Dancing

                                           8. Band of Outsiders

                                           7. Grease

                                          6. Scent of a Woman

                                          5. West Side Story

                                           4. Pulp Fiction

                                          3. Zorba the Greek

                                          2. Singing in the Rain

                                          1. Mary Poppins

Read more >>

Avatar Sculpture Works

     Jamie Salmon și Jackie K. Seo, fondatorii Avatar Sculpture Works, sunt doi ariști, sculptori hyper-realiști din Canada. Ambii și-au început cariera lucrând ca artiști comerciali, pentru industria cinematografică, iar după un timp au decis să formeze Avatar Sculpture Works și să lucreze pe cont propriu. Sculpturile lor impresionante sunt realizate din materiale ca rășină, silicon, textile, păr.

Read more >>

Love in the rain

   Se pare că în filme nimic nu este mai romantic decât ploaia. Cum se ivește un moment romantic, apare și ploaia........sau ploaia este cea care face momentul să fie romantic?

   

Read more >>