Alice vs. Alice vs. .............. Alice

1903 - primul film Alice in Wonderland
Regie - Cecil Hepworth, Percy Stow
Alice - May Clark 

1910 
Regie - Edwin Stanton Porter
Alice - Gladys Hulette

1915 
Regie - W. W. Young 
Alice- Viola Savoy

1931 - primul film sonor Alice in Wonderland
Regie - Bud Pollard
Alice - Ruth Gilbert

1933 
Regie - Norman Z. McLeod
Alice - Charlotte Henry

1949 
Regie - Lou Bunin
Alice- Carol Marsh

1951 
Animația Disney este, probabil, cea mai cunoscuta adaptare a povestii 
Alice - Kathryn Beaumont 

1972 
Regie - William Sterling
Alice- Fiona Fullerton

1988 
Regie - Jan Svankmajer
Alice - Kristyna Kohoutova 
Varianta în stop-motion a lui Jan Svankmajer este cea mai originala varianta, este arta pura

1999 
Regie - Nick Willing
Alice - Tina Majorino

2010 
Regie - Tim Burton
Alice - Mia Wasikowska
O încercare a lui Tim Burton de a face o varianta originala (o continuare a poveștii), din păcate nu atât de reușită pe cât ar fi vrut el...sau noi

Care este preferata voastră?

Read more >>

La Vida De Los Peces

An: 2010

Regie: Matías Bize

Scenariu: Julio Rojas

               Matias Bize

Distribuție: Santiago Cabrera

                 Blanca Lewin

                 Antonia Zegers

    Cum este să te întorci acasă și să nu mai simți că este „acasă”? Cât de mult te poți schimba după ce ai stat atât de mult timp departe de locul de unde ai crescut și de oamenii cu care ai crescut? 

      Andres se întoarce în locul natal, Chile, pentru a încheia ultimele detalii legate de vânzarea casei înainte de a se stabili pentru totdeauna în Berlin, orașul în care a trăit în ultimii 10 ani. În timpul vizitei se reîntâlnește cu prietenii, ajunge la aniversarea unui prieten și redescoperă lumea pe care a uitat-o, pe care a lăsat-o în urma. Andres nu își mai găsește locul într-o lume din care a făcut parte pentru mult timp, acest lucru fiind sugerat și de faptul ca pe tot parcursul filmului el  încearcă să-și facă, cât mai repede, drum spre ieșire. Totul pare schimbat și în același timp la fel. Chiar dacă prietenii lui s-au căsătorit, au copii, în realitate parca nimic nu s-a schimbat, aceleași petreceri, aceleași tradiții. La aceasta petrecere Andres o regăsește și pe femeia pe care a iubit-o, Beatriz. Va fi aceasta regăsire un moment de cotitura în viata lui, un moment care îi va schimba viata pentru totdeauna?
      Matías Bize, pe lângă tema principala a filmului - distanta și felul în care ea schimbă oamenii și relațiile, atinge și tema invaziei virtualului în viețile oamenilor. Copiii se plâng că tatăl le interzice accesul la internet și la filmele XXX, chiar dacă el le vizionează cu regularitate, personajele critică rețelele de socializare, faptul cum intimitatea îti este invadata cu voia ta, dar în același timp susțin că de fapt niciunuia dintre „prietenii virtuali”, nu-i pasa cu adevarat de viața celorlalți. Andres, chiar spune la un moment dat că cineva ar putea posta ceva despre tine, fiind într-o situație penibilă, și nimănui nu i-ar pasa cu adevarat.

    La Vida De Los Peces, este un film plin de sentimente, de regrete, de sentimente din trecut ce se afișează cu ocazia întâlnirii, dar și de noi sentimente ce apar după aceasta seara si probabil vor rămâne pentru mult timp. Este un film pe care poți să-l apreciezi la adevărata valoare dacă ai o anumita maturitate sau ai avut o experiență asemănătoare, dacă te poți pune în pielea lui Andres și să-ți amintești cum te-ai simțit și tu când te-ai întors în locul în care ai copilărit și ai fost fericit, după prea mult timp, și nu reușeai să te identifici cu nimic, doar căutai „o ieșire”. Dacă nu ai trecut printr-o experiență de genul acesta nu-l poți aprecia decât tehnic, nu o să poți să înțelegi cu adevărat povestea, pentru că nu este un film în care se poate regăsi oricine, este un film despre o anumită situație pe care nu o trăiește oricine.

    Nu aș putea spune ca este unul dintre cele mai bune filme ale anului 2010, dar cu siguranță nu este un film de evitat.

   

Read more >>

„Când Moartea spune o poveste....”

Hoțul de cărți - Markus Zusak
       Dacă o sa va spun că Hoțul de Cărți este o poveste ce se petrece în timpul celui de-a doilea razboi mondial probabil o să aveți aceeași reacție ca și a mea „m-am saturat de subiectul evrei - naziști, este un subiect ultra folosit, ce mai poți spune original?”. Cam rar mai găsești povești originale în ceea ce privește subiectul, dar dacă va spun că cea care ne povestește este chiar Moartea?...parcă v-am mai trezit interesul.
“Nu sunt violenta. Nu sunt razbunatoare. Sunt doar un rezultat”  

      Cartea este scrisă la persoana I, din perspectiva Morții, dar ceea ce este interesant, este ca, nu ne povesteste despre „ea”, ci despre o fetița Liesel, ”hoțul de cărți”. Este o poveste sincer, pura, o poveste ce te va atinge, nu pentru ca se petrece în timpul celui de-al doilea război mondial și totul este tragic, ci pentru că te vei atașa de Lisel. Vei privi lumea prin ochii unei fetițe care are parte de prea multă tragedie în viata ei, dar care își găsește alinarea în cuvinte, care nu uită să râdă și nu se sfiește să plângă și care va crește și va evolua sub ochii tăi.

        Acțiunea se petrece în Germania nazistă. „Moartea nu a avut niciodată mai mult de lucru, şi va deveni chiar mai ocupată”. Liesel și fratele ei mai mic sunt duşi de catre mama lor să locuiască cu o familie socială în afara oraşului Munchen. Pe parcursul călătoriei fratele ei va muri, acesta fiind momentul când Moartea o observă pe Liesel. Lângă mormântul fratelui ei, Liesel găsește o care ascunsă în zăpadă, Manualul Groparului, prima ei carte furată. Ea va învaţă să citeasca cu ajutorul tatălui ei adoptiv și în curând, va fura și mai multe cărți. Liesel va începe o viață noua alături de părinții ei adoptivi, o viață grea datorită sărăciei și a războiului, dar va fi probabil cea mai frumoasă perioadă din viața ei. 

      În viziunea lui Mark Zusak moartea nu are o coasa, are sentimente, este melancolică și uneori cinică. „Un om nu are o inimă ca a mea. Inima omenească este o linie, în timp ce a mea este un cerc și posed abilitatea infinită de a fi la locul potrivit în momentul potrivit. Consecințele acestui fapt sunt că mereu găsesc oameni în cel mai bun moment al lor și în cel mai rau. Văd urâțenia și frumusețea lor și mă întreb cum poate ceva să fie în două feluri în același timp. Totuși, ei au un lucru pe care îl invidiez. Oamenii, lăsând la o parte orice altceva, au bunul simț de a muri.” 
Într-o perioada foarte aglomerata pentru ea își face timp sa urmărească o fetiță dintr-un cartier sărac, de pe strada Himmel și să ne transmită și nouă o poveste ce a impresionat-o. 
„Imaginați-vă că zâmbiți după o palmă pe care ați primit-o peste față. Apoi gândiți-vă că faceți asta 24 de ore pe zi. Asta era ocupația de a ascunde un evreu.” 

     Recomand o carte despre un iubitor de cuvinte, pentru voi iubitorii de cuvinte. „Am urât cuvintele și le-am iubit, și sper că le-am orânduit bine”. Recunosc au fost și momente cand a fost poate puțin prea lacrimogena pentru gustul meu, dar sinceritatea cu care este scrisa m-a cucerit și m-a facut sa trec cu vederea anumite aspecte. Este o carte plina de emotie ce te va face să zâmbești dar te va și întrista.

Citatul meu preferat: “Sunt bantuita de oameni.”

Read more >>

Top 10 - Filme 2011

10. Intouchables, o poveste dramatică transpusă cu umor, este un film despre prietenie, un film ce te cucerește prin optimism și sinceritate. Driss, un tână care a ieșit de curând din închisoare pentru furt apare la un interviu, însă fără nici o intenție de a se angaja, ci doar pentru colecta semnături pentru șomaj. Contrar intențiilor sale, el ajunge să fie angajat pentru a îngriji un bolnav, paralizat, foarte bogat. 

     Rundskop, poate fi considerat un debut de succes al regizorului Michael R. Roskam. Un film intens, tulburător și o performanță pe măsură, Rundskop spune povestea lui Jacky un dependent de steroizi și felul în care o întâmplare tragica din copilărie i-a schimbat viața. Filmul este pe alocuri mai confuz decât ar trebui, dar motivul pentru care l-am ales drept unul dintre cele mai bune filme ale anului este pentru faptul că Michael R. Roskam reușește să transmită, cu un film de debut, mai mult decât mulți regizori cu experiență și cu prea multe aprecieri.

  9. Martha Marcy May Marlene, un debut de succes atât la capitolul regie, cât și interpretare. Un film tulburător, cu siguranță este unul dintre cele mai bune filme ale anului.

  8. Midnight in Paris, este filmul pe care l-ai putea vedea zi de zi și tot nu te-ai plictisi. Este remediul perfect al unei zile obositoare, este o evadare din monotonie.

  7. A Separation. Am apreciat întotdeauna filmele iraniene, dar mai mereu aveam impresia că sunt supraapreciate. Anul acesta însă toate aprecierile sunt pe bună dreptate, A Separațion este un film special, un film foarte bine realizat, ce și-a primit pe merit premiul pentru cel mai bun film străin. Este complet diferit de ceea ce s-a făcut până acum în cinematografia iraniană, este narativ și intens, într-un cuvânt excepțional.

  6. We Need To Talk About Kevin, un film excepțional ce te va „bântui” mult timp după vizionare.

  5. Hugo, este pentru mine cea mai plăcută surpriză a anului. Nu știam la ce să mă aștept când am auzit că Martin Scorsese o să facă un film pe care poate să-l privească și fiica sa de 12 ani, dar rezultatul a fost magic chiar și pentru noi, cei care am trecut de vârsta de 12 ani. Un tribut adus lui Melies, este un film care te rupe de realitate și te poartă într-o lume de vis, într-o lume din care nu vrei să te mai întorci. Un orfan în vârstă de 12 ani care trăieşte în zidurile gării din Paris şi are grijă de ceasurile mecanice ale acesteia, face o descoperire ce îi va schimba viața.

  4. The Artist, o întoarcere glorioasă în trecutul cinematografic, un film ce-și merită toate aprecierile.

  3. The Tree of Life = operă de artă.

  2. Drive, nu a primit nici o nominalizare la Oscar, f**k that, oricum filmul este mult prea stilat pentru gusturile lor.

  1. Melancholia. Chiar dacă nu a primit nici o atenție din partea Academiei, Melancholia este în opinia mea cel mai bun film al anului. Nici măcar nu pot să-l compar cu cel puțin jumătate dintre filmele nominalizate la Oscar pentru că nu există termen de comparație. 

Read more >>

Led Zeppelin și un intro „mind blowing”

      În general nu sunt de acord cu remake-ul, mai ales la puțin timp de la apariția originalului, și de cele mai multe ori sunt mult mai slabe decât originalul. Există însă și câteva excepții și una dintre ele este The Girl With The Dragon Tattoo, remake-ul este la fel de bun ca originalul, David Fincher reușește să respecte povestea în detaliu, dar în același timp reușește să-și pună amprenta personala. Încă nu m-am decis care varianta mi-a placut mai mult, dar un lucru e sigur scena de deschidere a lui David Fincher este excepțională.

Read more >>

A Single Man

Guest Writer pentru Scoala de Cinema
An: 2009
Regie: Tom Ford
Scenariu: David Scearce
              Tom Ford
Distributie: Colin Firth
                 Julianne Moore
                 Nicholas Hoult
        A Single Man este primul film regizat de designer-ul de moda, Tom Ford. Poate parea neobisnuit faptul ca un designer vrea sa intre in industria filmului, dar ne bucuram nespus ca Ford a facut acest lucru pentru ca astfel ne ofera unul dintre cele mai sensibile filme facute vreodata.
       Filmul ne prezinta o zi din viata lui George Falconer (Colin Firth), o zi plina de emotie si durere. George, un profesor homosexual, in varsta de 52 de ani, este distrus sufleteste dupa ce partenerul sa Jim moare intr-un accident de masina. El nu-si mai poate imagina viitorul fara iubitul sau si se lasa condus de ganduri sinucigase. De altfel ziua, din viata lui, care ne este prezentata in film, este ziua in care el decide sa-si ia viata. George este un om plin de durere si de framantari interioare, care insa nu poate sa „strige”, nu se poate exterioriza, toata durerea lui sufleteasca o citim din mimica si expresii. El a facut din durere sa o rutina si singurul mod prin care considera ca se poate detasa de ea este sinuciderea. Toata actiunea se petrece intr-o singura zi, cu exceptia fashback-urilor care ne prezinta viata lui George alaturi de Jim.
      Tom Ford reuseste sa creez o atmosfera speciala pentru un film special. Se observa ochiul artistic al unui designer, din punct de vedere vizual el trece usor de la tonuri mohorate, la culori si la secvente alb-negru. De asemnea se poate observa atentia deosebita pentru tinutele vestimentare, scena din casa lui Charlotte (Julianne Moore) pare rupta dintr-o revista de moda.
          Alegerea lui Colin Firth pentru rolul lui George este ideala. Performanta acestuia este ideala pentru a ajuta la compunerea unui rol printr-un simt artistic deosebit. Mimica actorului ne transmite atat de multa emotie si delicatete, este emotia unui om care a avut inima franta, iar bucati din ea inca continuua sa cada. Cu un joc actoricesc magnific, Colin Firth reuseste sa ne faca sa empatizam cu personajul. Cei mai multi considera rolul din The King's Speech ca cel mai bun rol al lui firth, si este adevarat este un rol aproape impecabil, dar ceea ce reuseste in A Single Man este mult mai mult de atat, reuseste sa-ti transmita emotiile lui intr-un mod in care ii simti durerea la propriu. Daca in celalalte film cu toate ca-i apreciezi prestatia si felul in care intra in pielea personajelor, tot gasesti cate ceva din tipicul Colin Firth in fiecare personaj, in A Single Man parca il vezi pentru prima data, descoperi un Colin Firth pe care nu l-ai mai vazut niciodata.
         Tom Ford isi merita aplauzele pentru acest film special, mai ales daca tinem cont ca este primul lui film, insa cu toate astea A Single Man este filmul lui Colin Firth.

Read more >>

The Artist

An: 2011
Regie: Michel Hazanavicius
Scenariu: Michel Hazanavicius
Distribuție: Jean Dujardin
                 Bérénice Bejo
                 Malcolm McDowell
                 John Goodman
        The Artist, o întoarcere glorioasă în trecutul cinematografic, ne oferă un moment magic, un omagiu adus celor care au facut primii pasi in lumea filmului si care ne-au îndrumat de atunci până acum. Și totuși filmul nu este o lucrare din istoria filmului, nu este un documentar, ci este o lucrare de arta ce exprima nostalgie și în același timp o mare pasiune pentru lumea filmelor.
       The Artist combină într-un mod fermecător umorul cu emoția fiind o poveste romantică clasică. O poveste de dragoste între protagoniști și în același timp este „o scrisoare” de dragoste adresată cinematografiei. Un film onest, plin de sensibilitate și emoție pură, The Artist adaugă tăcere „susținută” de o coloană sonoră grandioasă și un spirit optimist.
      Personajele parcă sunt desprinse din filmele anilor '20, dar nu numai prin vestimentație, machiaj, coafuri, ci printr-o sensibilitate și veselie în mișcări și expresii. Cu un zâmbet larg, specific vedetelor de filme mute, Jean Dujardin, un actor extrem de talentat ce își merită pe deplin Oscar-ul, ne oferă un personaj memorabil, unul dintre cele mai îndrăgite personaje ale anului. Nici un alt actor nu merita marele premiu mai mult decât Dujardin
     Protagonistul, George Valentin (Jean Dujardin), este o vedetă care se trezește peste noapte eliminat din lumea filmului datorită dezaprobării lui vis a vis de filmele sonore. Cariera sa strălucitoare este dată uitării în favoarea filmelor sonore și a noii generații de actori. Înainte de a-și pierde faima artistul o cunoaște pe  Peppy Miller (Bérénice Bejo), o tânără actriță în devenire. În timp ce cariera lui George este în declin, cea a lui Peppy este în ascensiune. Între cei doi se creează o legătură specială, dar principiile diferite îi despart. Este vorba despre clasica poveste de dragoste, despre sinceritate emoțională elementară. 
    Scris și regizat de Michel Hazanavicius filmul ne oferă un fermecător moment de modă veche, un moment de nostalgie, avânt totuși și o mică scânteie contemporană.
     Indiferent dacă iti plac sau nu filmele mute si alb negru, dacă ai văzut și ai apreciat genu sau daca l-ai ocolit, The Artist este un must see, este una dintre marile surprize si unul dintre cele mai bune filme ale anului și nu numai, The Artist este probabil filmul cu cel mai meritat Oscar din ultimii ani.

P.S: Anul 2011 ne-a adus două filme, total diferite, ce omagiază începuturile cinematografiei, ambele nominalizate la Oscar, ambele ne trezesc sentimente de nostalgie. The Artist și Hugo sunt unele dintre cele mai bune filme ale anului.

Read more >>