duminică, 25 martie 2012

Valerie and her Week of Wonders


Guest Post pentru Scoala de Cinema

      Leapsa cinefila trimisa de Laura a fost un prilej foarte bun sa-mi mai amintesc filme pe care le uitasem. Un film care s-ar incadra foarte bine la categoria filme bune dar mai putin cunoscute este Valerie and her Week of Wonders (Valerie a týden divů).
     Valerie and Her Week of Wonders, este un film suprarealist din 1970, regizat de Jaromil Jireš si bazat pe romanul cu același nume scris de Vítězslav Nezval. Filmul combina elemente fantastice cu elemente horror intr-o poveste ce iti va aminti de basmele copilariei, dar intr-o varianta mult mai bizara, mai perversa si mai infricosetoare.
      Regizorul reuseste sa creeze o poveste imprevizibila intr-o atmosfera tulburatoare, in care sunt exploatate teme precum familia, religia si sexualitatea. Alegerea actritei Jaroslava Schallerova pentru rolul Valeriei este o alegere inteleapta, frumusetea ei neobisnuita ce denota inocenta este ideala pentru a evidentia estetic atmosfera ireala a filmului. 
      Valerie este la varsta la care incepe sa-si descopere sexualitatea, incepe sa descopere lumea din jurul ei. Fascinata, dar si infricosata, intotdeauna avand o privire inocenta, ea urmareste viata celor din jurul ei. 
Valerie are o pereche de cercei, ce par a avea un fel de putere magica, ei ii permit fetei sa vada lumea din jurul ei asa cum este ea, plina de lacomie, coruptie si devianta sexuala. Satul ei pare a fi plin de strigoi si dintr-o data ea este aruncata intr-o lume bizara, o lume ca de vis, plina de atrocitati si perversitati. Personaje ce se dovedesc a nu fi ceea ce par, oameni perversi, de la o bunica care vrea sa-i fure tineretea pana la preot care vrea sa-i „fure inocenta”, Valerie traieste o experienta ciudata in fata careia nu stie cum sa reactioneze.
      Un film pervers pe alocuri, scene ce insinueaza incest, dar si scene ce te infricoseaza, tot filmul este incarcat de simboluri ascunse. Situatiile sexuale la care Valerie este martora sunt un simbol al descoperirii propriei sexualitati, a unui pas important in maturizarea ei. Valerie este uimita, curioasa, infricosata, dar si atrasa de aceasta lume bizara pe care o descopera. Camera ei este alba in totalitate, ceea ce o face pe ea sa iese in evidenta in orice scena. Un mix de groaza, fantezie si erotism, este doar un vis ciudat sau o realitate mai bizara decat ar fi crezut vreodata? 
      Valerie and Her Week of Wonders este un film enigmatic, suprarealist, iar ceea ce este cu adevarat special este faptul ca-l poti privi din mai multe perspective. Fiecare persoana poate intelege altceva din experienta, rupta ca dintr-un vis, a Valeriei, ramane la latitudinea fiecaruia sa interpreteze ce a vazut si ce a descoperit in acest film, nici o parere nu poate fi gresita deoarece nimic nu este concret. 
      Vizual filmul este poetic si hipnotizant, simplu si ireal, iti da impresia ca este un labirint cu simbolui ascunse, ce asteapta sa fie descoperite si analizate. 
Coloana sonora este pe masura filmului, ajutand la crearea atmosferei de vis.
      Valerie and Her Week of Wonders ar putea fi descris, cel mai bine, ca un basm grotesc, senzual si incredibil de frumos vizual.


Read more >>

vineri, 23 martie 2012

Leapșa Cinefilă

Am primit, cu multă plăcere, leapșa cinefilă de la Laura (Cinemateca Trisk. O mana de ganduri). Leapșa a pornit de la Drd Emil Călinescu și nici un cinefil nu ar trebui să o rateze așa că o dau și eu mai departe către: AdinaPiratul Cinefil, Anibas, Adrian, Hannah Punk, Irina, Iulia și către toți iubitorii de film care vor să se alăture.
Filme străine:
1. Filmul preferat
Mi-ar fi imposibil să numesc doar un film preferat, o să mă opresc la 4, deși, și așa este destul de greu: One Flew Over the Cuckoo's Nest, 8 1/2, Stalker, 12 Angry Men 
Iar dacă ar fi să urmez exemplul Laurei și să le iau pe genuri, preferatele mele (în afara de cele enumerate mai sus) ar fi:
Animație: Mary and Max
Acțiune: Kill Bill
Dramă: The Godfather
Comedie: Black Cat, White Cat
Familie: Paper Moon
Istoric: Il Gattopardo
Mister: Mulholland Drive
SF: Brazil
Război: Schindler's List
Aventură: Seven Samurai
Crimă: Goodfellas, Pulp Fiction
Fantezie: El Labirinto del Fauno
Horror: The Shining
Sport: Raging Bull
Western: Il Buono, Il Brutto, Il Cattivo
Documentar: The Cove, The Kid Stays in the Picture
Film-Noir: Notorious
Muzical: Fiddler on the Roof
Biografic: Lawrence of Arabia
Romantic: Edward Scissorhands, Le Fabuleux Destin d'Amelie Poulain
Thriller: The Silence of The Lambs
2. Cel mai prost film văzut vreodată
Cred că este și mai greu decât să aleg filmul preferat, deoarece sunt atât de mult filme foarte proaste încât nu mi-ar ajunge o zi să le enumăr pe toate, dar o să-l aleg pe cel mai recent vizionat See No Evil
3. Cel mai bun 3D
Toy Story 3 (am o slăbiciune pentru seria Toy Story)
4. Cea mai mare dezamăgire
Rise of the Planet of the Apes
5. Ultimul film vizionat
Restless
6. Ce film necunoscut ai recomanda (3 opțiuni) 
Neko z Alenky (Alice) - cea mai originala versiune Alice in Wonderland, după cum am mai spus și în articolul anterior
Cria Cuervos - obligatoriu de văzut
Quien Puede Matar A Un Nino 
Filme românești:
7. Filmul românesc preferat
Filantropica
8. Ce preferați: filmele dinainte de 89 sau cele actuale
Actuale, cu toate că în ultima vreme au început să mă obosească, nu mai aduc nimic nou, folosesc aceleași subiecte uzate, sper să se schimbe lucrul acesta înainte să-mi schimb eu părerea vis-a-vis de ceva ce admir foarte mult.
9. Cel mai slab film românesc
Nașa
10. Cinci filme românești pe care le-ai recomanda (în afara de preferat)
California Dreamin'
A Fost sau N-a Fost
Operațiunea „Monstrul”
Restul e Tăcere
Moromeții
11. Ultimul film românesc văzut
Loverboy (dezamăgitor)
Read more >>

miercuri, 21 martie 2012

Alice vs. Alice vs. .............. Alice

1903 - primul film Alice in Wonderland
Regie - Cecil Hepworth, Percy Stow
Alice - May Clark 
1910 
Regie - Edwin Stanton Porter
Alice - Gladys Hulette
1915 
Regie - W. W. Young 
Alice- Viola Savoy
1931 - primul film sonor Alice in Wonderland
Regie - Bud Pollard
Alice - Ruth Gilbert
1933 
Regie - Norman Z. McLeod
Alice - Charlotte Henry
1949 
Regie - Lou Bunin
Alice- Carol Marsh
1951 
Animația Disney este, probabil, cea mai cunoscuta adaptare a povestii 
Alice - Kathryn Beaumont 
1972 
Regie - William Sterling
Alice- Fiona Fullerton
1988 
Regie - Jan Svankmajer
Alice - Kristyna Kohoutova 
Varianta în stop-motion a lui Jan Svankmajer este cea mai originala varianta, este arta pura
1999 
Regie - Nick Willing
Alice - Tina Majorino
2010 
Regie - Tim Burton
Alice - Mia Wasikowska
O încercare a lui Tim Burton de a face o varianta originala (o continuare a poveștii), din păcate nu atât de reușită pe cât ar fi vrut el...sau noi


Care este preferata voastră?
Read more >>

luni, 19 martie 2012

La Vida De Los Peces


An: 2010

Regie: Matías Bize
Scenariu: Julio Rojas
               Matias Bize
Distribuție: Santiago Cabrera
                 Blanca Lewin
                 Antonia Zegers
    Cum este să te întorci acasă și să nu mai simți că este „acasă”? Cât de mult te poți schimba după ce ai stat atât de mult timp departe de locul de unde ai crescut și de oamenii cu care ai crescut? 
      Andres se întoarce în locul natal, Chile, pentru a încheia ultimele detalii legate de vânzarea casei înainte de a se stabili pentru totdeauna în Berlin, orașul în care a trăit în ultimii 10 ani. În timpul vizitei se reîntâlnește cu prietenii, ajunge la aniversarea unui prieten și redescoperă lumea pe care a uitat-o, pe care a lăsat-o în urma. Andres nu își mai găsește locul într-o lume din care a făcut parte pentru mult timp, acest lucru fiind sugerat și de faptul ca pe tot parcursul filmului el  încearcă să-și facă, cât mai repede, drum spre ieșire. Totul pare schimbat și în același timp la fel. Chiar dacă prietenii lui s-au căsătorit, au copii, în realitate parca nimic nu s-a schimbat, aceleași petreceri, aceleași tradiții. La aceasta petrecere Andres o regăsește și pe femeia pe care a iubit-o, Beatriz. Va fi aceasta regăsire un moment de cotitura în viata lui, un moment care îi va schimba viata pentru totdeauna?
      Matías Bize, pe lângă tema principala a filmului - distanta și felul în care ea schimbă oamenii și relațiile, atinge și tema invaziei virtualului în viețile oamenilor. Copiii se plâng că tatăl le interzice accesul la internet și la filmele XXX, chiar dacă el le vizionează cu regularitate, personajele critică rețelele de socializare, faptul cum intimitatea îti este invadata cu voia ta, dar în același timp susțin că de fapt niciunuia dintre „prietenii virtuali”, nu-i pasa cu adevarat de viața celorlalți. Andres, chiar spune la un moment dat că cineva ar putea posta ceva despre tine, fiind într-o situație penibilă, și nimănui nu i-ar pasa cu adevarat.
    La Vida De Los Peces, este un film plin de sentimente, de regrete, de sentimente din trecut ce se afișează cu ocazia întâlnirii, dar și de noi sentimente ce apar după aceasta seara si probabil vor rămâne pentru mult timp. Este un film pe care poți să-l apreciezi la adevărata valoare dacă ai o anumita maturitate sau ai avut o experiență asemănătoare, dacă te poți pune în pielea lui Andres și să-ți amintești cum te-ai simțit și tu când te-ai întors în locul în care ai copilărit și ai fost fericit, după prea mult timp, și nu reușeai să te identifici cu nimic, doar căutai „o ieșire”. Dacă nu ai trecut printr-o experiență de genul acesta nu-l poți aprecia decât tehnic, nu o să poți să înțelegi cu adevărat povestea, pentru că nu este un film în care se poate regăsi oricine, este un film despre o anumită situație pe care nu o trăiește oricine.
    Nu aș putea spune ca este unul dintre cele mai bune filme ale anului 2010, dar cu siguranță nu este un film de evitat.



   
Read more >>

marți, 13 martie 2012

„Când Moartea spune o poveste....”

Hoțul de cărți - Markus Zusak
       Dacă o sa va spun că Hoțul de Cărți este o poveste ce se petrece în timpul celui de-a doilea razboi mondial probabil o să aveți aceeași reacție ca și a mea „m-am saturat de subiectul evrei - naziști, este un subiect ultra folosit, ce mai poți spune original?”. Cam rar mai găsești povești originale în ceea ce privește subiectul, dar dacă va spun că cea care ne povestește este chiar Moartea?...parcă v-am mai trezit interesul.
“Nu sunt violenta. Nu sunt razbunatoare. Sunt doar un rezultat”  

      Cartea este scrisă la persoana I, din perspectiva Morții, dar ceea ce este interesant, este ca, nu ne povesteste despre „ea”, ci despre o fetița Liesel, ”hoțul de cărți”. Este o poveste sincer, pura, o poveste ce te va atinge, nu pentru ca se petrece în timpul celui de-al doilea război mondial și totul este tragic, ci pentru că te vei atașa de Lisel. Vei privi lumea prin ochii unei fetițe care are parte de prea multă tragedie în viata ei, dar care își găsește alinarea în cuvinte, care nu uită să râdă și nu se sfiește să plângă și care va crește și va evolua sub ochii tăi.
        Acțiunea se petrece în Germania nazistă. „Moartea nu a avut niciodată mai mult de lucru, şi va deveni chiar mai ocupată”. Liesel și fratele ei mai mic sunt duşi de catre mama lor să locuiască cu o familie socială în afara oraşului Munchen. Pe parcursul călătoriei fratele ei va muri, acesta fiind momentul când Moartea o observă pe Liesel. Lângă mormântul fratelui ei, Liesel găsește o care ascunsă în zăpadă, Manualul Groparului, prima ei carte furată. Ea va învaţă să citeasca cu ajutorul tatălui ei adoptiv și în curând, va fura și mai multe cărți. Liesel va începe o viață noua alături de părinții ei adoptivi, o viață grea datorită sărăciei și a războiului, dar va fi probabil cea mai frumoasă perioadă din viața ei. 
      În viziunea lui Mark Zusak moartea nu are o coasa, are sentimente, este melancolică și uneori cinică. „Un om nu are o inimă ca a mea. Inima omenească este o linie, în timp ce a mea este un cerc și posed abilitatea infinită de a fi la locul potrivit în momentul potrivit. Consecințele acestui fapt sunt că mereu găsesc oameni în cel mai bun moment al lor și în cel mai rau. Văd urâțenia și frumusețea lor și mă întreb cum poate ceva să fie în două feluri în același timp. Totuși, ei au un lucru pe care îl invidiez. Oamenii, lăsând la o parte orice altceva, au bunul simț de a muri.” 
Într-o perioada foarte aglomerata pentru ea își face timp sa urmărească o fetiță dintr-un cartier sărac, de pe strada Himmel și să ne transmită și nouă o poveste ce a impresionat-o. 
„Imaginați-vă că zâmbiți după o palmă pe care ați primit-o peste față. Apoi gândiți-vă că faceți asta 24 de ore pe zi. Asta era ocupația de a ascunde un evreu.” 
     Recomand o carte despre un iubitor de cuvinte, pentru voi iubitorii de cuvinte. „Am urât cuvintele și le-am iubit, și sper că le-am orânduit bine”. Recunosc au fost și momente cand a fost poate puțin prea lacrimogena pentru gustul meu, dar sinceritatea cu care este scrisa m-a cucerit și m-a facut sa trec cu vederea anumite aspecte. Este o carte plina de emotie ce te va face să zâmbești dar te va și întrista.
Citatul meu preferat: “Sunt bantuita de oameni.”


Read more >>

vineri, 9 martie 2012

Top 10 - Filme 2011

10. Intouchables, o poveste dramatică transpusă cu umor, este un film despre prietenie, un film ce te cucerește prin optimism și sinceritate. Driss, un tână care a ieșit de curând din închisoare pentru furt apare la un interviu, însă fără nici o intenție de a se angaja, ci doar pentru colecta semnături pentru șomaj. Contrar intențiilor sale, el ajunge să fie angajat pentru a îngriji un bolnav, paralizat, foarte bogat. 
     Rundskop, poate fi considerat un debut de succes al regizorului Michael R. Roskam. Un film intens, tulburător și o performanță pe măsură, Rundskop spune povestea lui Jacky un dependent de steroizi și felul în care o întâmplare tragica din copilărie i-a schimbat viața. Filmul este pe alocuri mai confuz decât ar trebui, dar motivul pentru care l-am ales drept unul dintre cele mai bune filme ale anului este pentru faptul că Michael R. Roskam reușește să transmită, cu un film de debut, mai mult decât mulți regizori cu experiență și cu prea multe aprecieri.
  9Martha Marcy May Marlene, un debut de succes atât la capitolul regie, cât și interpretare. Un film tulburător, cu siguranță este unul dintre cele mai bune filme ale anului.
  8. Midnight in Paris, este filmul pe care l-ai putea vedea zi de zi și tot nu te-ai plictisi. Este remediul perfect al unei zile obositoare, este o evadare din monotonie.
  7. A Separation. Am apreciat întotdeauna filmele iraniene, dar mai mereu aveam impresia că sunt supraapreciate. Anul acesta însă toate aprecierile sunt pe bună dreptate, A Separațion este un film special, un film foarte bine realizat, ce și-a primit pe merit premiul pentru cel mai bun film străin. Este complet diferit de ceea ce s-a făcut până acum în cinematografia iraniană, este narativ și intens, într-un cuvânt excepțional.
  6. We Need To Talk About Kevin, un film excepțional ce te va „bântui” mult timp după vizionare.
  5. Hugo, este pentru mine cea mai plăcută surpriză a anului. Nu știam la ce să mă aștept când am auzit că Martin Scorsese o să facă un film pe care poate să-l privească și fiica sa de 12 ani, dar rezultatul a fost magic chiar și pentru noi, cei care am trecut de vârsta de 12 ani. Un tribut adus lui Melies, este un film care te rupe de realitate și te poartă într-o lume de vis, într-o lume din care nu vrei să te mai întorci. Un orfan în vârstă de 12 ani care trăieşte în zidurile gării din Paris şi are grijă de ceasurile mecanice ale acesteia, face o descoperire ce îi va schimba viața.
  4. The Artist, o întoarcere glorioasă în trecutul cinematografic, un film ce-și merită toate aprecierile.
  3. The Tree of Life = operă de artă.
  2. Drive, nu a primit nici o nominalizare la Oscar, f**k that, oricum filmul este mult prea stilat pentru gusturile lor.
  1. Melancholia. Chiar dacă nu a primit nici o atenție din partea Academiei, Melancholia este în opinia mea cel mai bun film al anului. Nici măcar nu pot să-l compar cu cel puțin jumătate dintre filmele nominalizate la Oscar pentru că nu există termen de comparație. 



Read more >>

joi, 8 martie 2012

Led Zeppelin și un intro „mind blowing”

      În general nu sunt de acord cu remake-ul, mai ales la puțin timp de la apariția originalului, și de cele mai multe ori sunt mult mai slabe decât originalul. Există însă și câteva excepții și una dintre ele este The Girl With The Dragon Tattoo, remake-ul este la fel de bun ca originalul, David Fincher reușește să respecte povestea în detaliu, dar în același timp reușește să-și pună amprenta personala. Încă nu m-am decis care varianta mi-a placut mai mult, dar un lucru e sigur scena de deschidere a lui David Fincher este excepțională.
Read more >>