Poza zilei

Marcus Carl Franklin, Cate Blanchett, Ben Whishaw, 
Christian Bale, Heath Ledger, Richard Gere
„I'm Not There”

Read more >>

Phone Booth

An: 2002
Regie: Joel Schumacher
Scenariu: Larry Cohen
Distributie: Colin Farrell
                   Katie Holmes
                   Kiefer Sutherland   
                   Radha Mitchell
Gen:Thriller
        Drama
       

        „Phone Booth” sau cum mi-am schimbat parerea despre Colin Farrell. Pe Colin Farrell l-am vazut in câteva filme de categoria B, în care nu mi-a facut nici o impresie, „în Alexander”, unde mi-a displăcut total și în alte câteva filme, în care pur si simplu era un actor bun, nimic de zis, dar nimic excepțional (încă nu am vazut Crazy Heart așa că nu comentez, deși am auzit că și acolo joacă bine).
În orice caz în Phone Booth m-a impresionat și asta mă face să ma uit și mai atent la filmele în care joacă, felul în care își exprimă emoțiile e atat de expresiv, dar și natural in același timp, cu toții se pot regăsi în acele reacțiile, involuntare, în fața panicii, expresia feței lui spune mai mult decât o sută de cuvinte.
      Este un film care pune în primul rând accentul pe subiect și mai ales pe un scenariu care nu te plictisește nici o clipă, dar nici nu e exagerat. Însă asta nu înseamnă ca regia lasă de dorit, din contră, felul în care e filmat, iți dă impresia unui reality show, a ochiului din umbră, te introduce cu adevărat în atmosfera filmului.
După dezastrul „Batman Forever” și „Batman și Robin”, Joel Schumacher își spală păcatele cu „Phone Booth”, un film asemănător ca subiect cu „Se7en”, dar cu o abordare total diferită și ce nu se lasă mai prejos, fiind mai simplă dar la fel de captivantă. Subiectul filmului este pe cât de simplu, pe atât de complex. Toată acțiunea filmului se petrece în interiorul și în jurul unei cabine telefonice. Stu Shepard, un agent de publicitate, devine tinta unui excelent lunetist, dupa ce raspunde la un telefon public. El se trezeste in mijlocul unui joc condus de un individ periculos, care îl avertizează că dacă va închide telefonul, va fi ucis. Un act de violentã petrecut în imediata apropiere a cabinei telefonice atrage atentia politistilor, care sosesc la fata locului, fiind convinsi că Stu este cel periculos, si nu interlocutorul său invizibil. Asasinul cunoaște toate secretele vieții lui Stu și prin manipulare reușește sa facă un adevărat spectacol din viața lui, un reality show în care Stu este personajul principal fiind atât victima cât și acuzatul. Finalul filmului nu este neapărat neașteptat, dar este cel mai potrivit pentru mesajul transmis.
     Despre prestația foarte bună a lui Colin Farrell am vorbit, dar nu trebuie exclus nici lunetistul. Cu toate ca pe parcursul filmului nu-l vezi, ci doar îi auzi vocea, alegerea lui Kiefer Sutherland este ideală, calmul vocii, care nu se pierde cu firea nici o clipă reușește să te țină în suspans. 
     Phone Booth este cel mai bun exemplu cum un film de categoria B, poate să devină un film de categoria A. Cu siguranță nu este un film de nota 10, dar este un film ce a plecat cu pretenții mici și s-a ridicat la rangul unui film de categoria A, un film ce merită văzut, dar cu siguranță după ce îl vezi nu o să răspunzi niciodată la un telefon public

      

Read more >>

Kynodontas

Kynodontas - 2009
Regie: Giorgos Lanthimos
Scenariu: Efthymis Filippou
                Giorgos Lanthimos
Distribuție: Michele Valley
                   Christos Stergioglou
                   Hristos Passalis
                   Mary Tsoni
                   Aggeliki Papoulia
Gen: Dramă
Țară: Grecia

        Câștigătorul marelui premiu la Cannes, și una dintre nominalizările la Oscar pentru cel mai bun film străin, „Kynodontas” spune povestea unei familii ce trăiește într-o casă la periferia orașului. Nimic neobișnuit până acum, însă ceea ce este întradevăr anormal este felul în care au fost crescuți și educați copiii familiei. Trecuți de vârsta adolescenței, ei nu au părăsit niciodată casa, înconjurată de un gard înalt, au fost educați după modul în care au crezut părinții că ar fi potrivit fără nici o influență din exterior.
       Poate că subiectul filmului nu este nou, dar abordarea lui este cu siguranță originală. Modul în care părinții au considerat că trebuie educați copii este de-a dreptul bizar și absurd. Pentru ei avioanele care zboară pe cer sunt jucării ce pot cădea în grădina lor, zombii sunt flori mici si galbene, cuvântul mare denumește un scaun, telefon înseamnă solniță, iar pisicile sunt cele mai periculoase animale. Jocurile lor sunt când foarte inocente, când de-a dreptul grotești, la un moment dat ajungându-se chiar la incest din dorința părinților de a elimina orice contact cu lumea exterioară. Singura persoana din afara familiei careia i se permite sa intre in casa, desi legata la ochi, este Christina, pe care tatal a angajat-o pentru a satisface nevoile sexuale ale baiatului. Însă Cristina nu se simte satisfăcută de baiat, astfel ea ii daruieste tot felul de obiecte interzise din lumea reala, fetei mai mari a familiei in schimbul unor favoruri sexuale. Printre aceste obiecte fata primește doua casete cu filme, iar acest unic contact cu realitatea o determină sa-și dorească să evadeze.
        Actorii își joacă rolul cu profesionalism și credibilitate, iar în ceea ce privește regia, Giorgos Lanthimos se bazează pe acea filmare „nenaturală”, folosită în special în filmele independente, accentuând astfel anormalul situației.
        Kynodontas este un film tulburător și tragic, un film ce te șochează cu fiecare scenă și te dezgustă pe alocuri, dar în același timp un film ce la sfârșit te lasă cu multe semne de întrebare.
Și cu toate astea nu pot să nu sesizez absursul situației, un absurd voit, ceea ce nu este neapărat un lucru negativ, dar care pierde din credibilitatea filmului, și anume unde este acea curiozitate specifică copilăriei? Oricât de bine le-ar fi implantat părinții principiile lor, și oricât de credibilă ar fi făcut să pară realitatea creată de ei, mi se pare absurd ca până la vârsta lor copiii să nu aibă acea curiozitate specifică copilăriei, curiozitatea de a sti ce e în spatele acelui gard înald. Întradevăr la un moment dat fata cea mare va avea această curiozitate, dar asta după ce vede frânturi de „realitate”, în cele doua filme pe care i le dă Cristina. Este ca atunci când îi spui unui copil sa nu bage degetul în priză, el nu știe ce  acolo sau ce o să se întâmple și cu toate că mama îi spune că e gresit, curiozitatea îl împinge să facă exact acel lucru care-i este interzis. Dar acest lucru este doar un mic detaliu, cât se poate de subiectiv, în ciuda acestora recomand Kynodontas, un film cu unul dintre cele mai originale subiecte văzute în ultimul timp.

                  

Read more >>

Elizabeth: The Golden Age

Elizabeth: The Golden Age - 2007
Regie: Shekhar Kapur
Scenariu: Michael Hirst

                    William Nicholson
Distribuție: Cate Blanchet
                       Clive Owe
                       Geoffrey Rush
                       Abbie Cornish
                       Samantha Morton

Gen:Dramă

Istoric

                  Trebuie să specific încă de la început că aveam așteptări mari de la acest film. Ținând cont de distribuție, tema filmului, dar mai ales pentru faptul că Elizabeth (1998) a fost un film destul de bun, mă așteptam ca și continuarea să fie cel putin la același nivel, însă din păcate aceste așteptări mi-au fost înșelate.
      O să încep totuși cu părțile bune ale filmului și anume: decorul si costumele, absolut impresionante, se vede preocuparea pentru redarea atmosferei epocii în cele mai mici detalii, și nu în ultimul rând prestația inegalabilă a lui Cate Blanchet. În ceea ce o privește pe Cate Blanchet nici nu mă așteptam la altceva, având în vedere prestația din primul Elizabeth și urmărind-o de-a lungul timpului și de data aceasta mi-a confirmat așteptările, însă din păcate talentul și expresivitatea ei oricât de mult ar conta, nu sunt suficiente pentru a salva un scenariu destul de slab.
      Filmul ne prezintă o pagină din domnia Reginei Elizabeth și anume perioada conflictului cu Spania și procesul lui Mary Stuard. Dacă prestația lui Cate m-a impresionat în ceea ce privește interpretarea reginei, nu aceași lucru pot să spun si despre Clive Owen, care îmi pare mai degrabă un personaj ajuns cu mașina timpului într-o perioadă nepotrivită. Pe scurt rolul nu i se potrivește, nu se încadrează în atmosfera filmului, iar personajului său mi se pare că i se dă prea multă importanță, având în vedere subiectul filmului.
     Scenariul este mai degrabă haotic, plin de mărunțișuri și detalii neînsemnate, iar teme esențiale sunt expediate sau tratate superficial. Se insistă prea mult pe așa zisa idilă dintre Elizabeth și Raleigh și complicațiile iscate de aici, iar marea luptă finală e taratată superficial și rapid, încât îți dă impresia că au cheltuit toți banii pe costume si decor și au decis să trateze cât se poate de „economic” una dintre cele mai importante scene ale filmului.
    Pe scurt „Elizabeth: the Golden Age” este un film ce merită văzut pentru prestația lui Cate Blanchet, costume, decor si imagine și....cam atât.

Read more >>

Poza zilei

Jack Nicholson

Read more >>

Singur Acasă 1 și 2 vs. Singur Acasă 3

                                    

 Le-am privit de nenumărate ori, probabil niciodată nu le-am trece pe o listă cu filme preferate și cu siguranță nu le considerăm printre cele mai bune filme, dar cu toate astea parcă nu e Crăciun dacă nu vedem la TV Singur Acasă si tot timpul râdem la fel de mult oricât de stupide ni se par unele scene și în ciuda faptului că deja le stim pe de rost. Însă aceste precizări sunt valabile doar pentru primele doua filme din serie, cumva Singur Acasă 3, nu ne-a starnit aceleași reacții (de Singur Acasă 4 nici nu mai vorbesc, a trecut neobservat).
De ce ne place mai mult Singur Acasă 1 și Singur Acasă 2 decât Singur Acasă 3?
1. Atmosfera de Craciun redată atat de bine în primele 2 filme (susținută și de muzica lui Sinatra), pe când în 3 este redată destul de superficial.
2. Cu toate că în ambele filme este vorba în mare despre adulți păcăliți de copii, despre farse stupide, trebuie sa recunoaștem că este mult mai credibil faptul că sunt păcăliți doi hoți tăntălăi, decât niște hoți profesioniști, de tehnologie industriala de ultima ora, cu inalta calificare in bransa lor.
3. Kevin nu se vrea a fi erou, el doar vrea sa-și protejeze casa, de altfel el nici nu spune nimanui, nici măcar poliției că a ajutat la prinderea hoților, pe când Alex devine eroul cartierului, și nu numai, el primește o recompensă pentru prinderea hoților (care erau căutați de foarte mult timp).
4.Trebuie să recunoaștem, este mult mai amuzantă familia lui Kevin și faptul că este uitat acasă când trebuia să plece în vacanță, sau că se pierde în aeroport si ajunge în New York, decât faptul că Alex rămâne singur acasă într-o după-amiază pentru că este bolnav.
5.Scenariul mult mai bine gândit, replicile personajelor mai bine structurate, în Singur Acasă 1 și 2 chiar se formează un personaj, Kevin are o personalitate aparte, pe când Alex este doar un alt copil draguț și atât.
6. Singur Acasă 3 : Cip ultrasecret de la Air Force furat și ascuns într-o mașinuță de jucărie, mașinuța ajunge din greșală la o bătrână, apoi la un copil........come on...
7.Pentru că pur și simplu Kevin (Macaulay Culkin) este mult mai amuzant decât Alex (Alex D. Linz)

Read more >>