Phone Booth

An: 2002
Regie: Joel Schumacher
Scenariu: Larry Cohen
Distributie: Colin Farrell
                   Katie Holmes
                   Kiefer Sutherland   
                   Radha Mitchell
Gen:Thriller
        Drama
       

        „Phone Booth” sau cum mi-am schimbat parerea despre Colin Farrell. Pe Colin Farrell l-am vazut in câteva filme de categoria B, în care nu mi-a facut nici o impresie, „în Alexander”, unde mi-a displăcut total și în alte câteva filme, în care pur si simplu era un actor bun, nimic de zis, dar nimic excepțional (încă nu am vazut Crazy Heart așa că nu comentez, deși am auzit că și acolo joacă bine).
În orice caz în Phone Booth m-a impresionat și asta mă face să ma uit și mai atent la filmele în care joacă, felul în care își exprimă emoțiile e atat de expresiv, dar și natural in același timp, cu toții se pot regăsi în acele reacțiile, involuntare, în fața panicii, expresia feței lui spune mai mult decât o sută de cuvinte.
      Este un film care pune în primul rând accentul pe subiect și mai ales pe un scenariu care nu te plictisește nici o clipă, dar nici nu e exagerat. Însă asta nu înseamnă ca regia lasă de dorit, din contră, felul în care e filmat, iți dă impresia unui reality show, a ochiului din umbră, te introduce cu adevărat în atmosfera filmului.
După dezastrul „Batman Forever” și „Batman și Robin”, Joel Schumacher își spală păcatele cu „Phone Booth”, un film asemănător ca subiect cu „Se7en”, dar cu o abordare total diferită și ce nu se lasă mai prejos, fiind mai simplă dar la fel de captivantă. Subiectul filmului este pe cât de simplu, pe atât de complex. Toată acțiunea filmului se petrece în interiorul și în jurul unei cabine telefonice. Stu Shepard, un agent de publicitate, devine tinta unui excelent lunetist, dupa ce raspunde la un telefon public. El se trezeste in mijlocul unui joc condus de un individ periculos, care îl avertizează că dacă va închide telefonul, va fi ucis. Un act de violentã petrecut în imediata apropiere a cabinei telefonice atrage atentia politistilor, care sosesc la fata locului, fiind convinsi că Stu este cel periculos, si nu interlocutorul său invizibil. Asasinul cunoaște toate secretele vieții lui Stu și prin manipulare reușește sa facă un adevărat spectacol din viața lui, un reality show în care Stu este personajul principal fiind atât victima cât și acuzatul. Finalul filmului nu este neapărat neașteptat, dar este cel mai potrivit pentru mesajul transmis.
     Despre prestația foarte bună a lui Colin Farrell am vorbit, dar nu trebuie exclus nici lunetistul. Cu toate ca pe parcursul filmului nu-l vezi, ci doar îi auzi vocea, alegerea lui Kiefer Sutherland este ideală, calmul vocii, care nu se pierde cu firea nici o clipă reușește să te țină în suspans. 
     Phone Booth este cel mai bun exemplu cum un film de categoria B, poate să devină un film de categoria A. Cu siguranță nu este un film de nota 10, dar este un film ce a plecat cu pretenții mici și s-a ridicat la rangul unui film de categoria A, un film ce merită văzut, dar cu siguranță după ce îl vezi nu o să răspunzi niciodată la un telefon public