Kynodontas

Kynodontas - 2009
Regie: Giorgos Lanthimos
Scenariu: Efthymis Filippou
                Giorgos Lanthimos
Distribuție: Michele Valley
                   Christos Stergioglou
                   Hristos Passalis
                   Mary Tsoni
                   Aggeliki Papoulia
Gen: Dramă
Țară: Grecia

        Câștigătorul marelui premiu la Cannes, și una dintre nominalizările la Oscar pentru cel mai bun film străin, „Kynodontas” spune povestea unei familii ce trăiește într-o casă la periferia orașului. Nimic neobișnuit până acum, însă ceea ce este întradevăr anormal este felul în care au fost crescuți și educați copiii familiei. Trecuți de vârsta adolescenței, ei nu au părăsit niciodată casa, înconjurată de un gard înalt, au fost educați după modul în care au crezut părinții că ar fi potrivit fără nici o influență din exterior.
       Poate că subiectul filmului nu este nou, dar abordarea lui este cu siguranță originală. Modul în care părinții au considerat că trebuie educați copii este de-a dreptul bizar și absurd. Pentru ei avioanele care zboară pe cer sunt jucării ce pot cădea în grădina lor, zombii sunt flori mici si galbene, cuvântul mare denumește un scaun, telefon înseamnă solniță, iar pisicile sunt cele mai periculoase animale. Jocurile lor sunt când foarte inocente, când de-a dreptul grotești, la un moment dat ajungându-se chiar la incest din dorința părinților de a elimina orice contact cu lumea exterioară. Singura persoana din afara familiei careia i se permite sa intre in casa, desi legata la ochi, este Christina, pe care tatal a angajat-o pentru a satisface nevoile sexuale ale baiatului. Însă Cristina nu se simte satisfăcută de baiat, astfel ea ii daruieste tot felul de obiecte interzise din lumea reala, fetei mai mari a familiei in schimbul unor favoruri sexuale. Printre aceste obiecte fata primește doua casete cu filme, iar acest unic contact cu realitatea o determină sa-și dorească să evadeze.
        Actorii își joacă rolul cu profesionalism și credibilitate, iar în ceea ce privește regia, Giorgos Lanthimos se bazează pe acea filmare „nenaturală”, folosită în special în filmele independente, accentuând astfel anormalul situației.
        Kynodontas este un film tulburător și tragic, un film ce te șochează cu fiecare scenă și te dezgustă pe alocuri, dar în același timp un film ce la sfârșit te lasă cu multe semne de întrebare.
Și cu toate astea nu pot să nu sesizez absursul situației, un absurd voit, ceea ce nu este neapărat un lucru negativ, dar care pierde din credibilitatea filmului, și anume unde este acea curiozitate specifică copilăriei? Oricât de bine le-ar fi implantat părinții principiile lor, și oricât de credibilă ar fi făcut să pară realitatea creată de ei, mi se pare absurd ca până la vârsta lor copiii să nu aibă acea curiozitate specifică copilăriei, curiozitatea de a sti ce e în spatele acelui gard înald. Întradevăr la un moment dat fata cea mare va avea această curiozitate, dar asta după ce vede frânturi de „realitate”, în cele doua filme pe care i le dă Cristina. Este ca atunci când îi spui unui copil sa nu bage degetul în priză, el nu știe ce  acolo sau ce o să se întâmple și cu toate că mama îi spune că e gresit, curiozitatea îl împinge să facă exact acel lucru care-i este interzis. Dar acest lucru este doar un mic detaliu, cât se poate de subiectiv, în ciuda acestora recomand Kynodontas, un film cu unul dintre cele mai originale subiecte văzute în ultimul timp.