Rise of the Planet of the Apes

    Manipulare + Ridicol + Clișeu = Pur American
    
    Mi-am propus ca pe blog să scriu doar despre filmele care îmi plac, la urma urmei este un blog cultural , dar cum altfel să-mi exprim dezamăgirea vis-a-vis de mult promovatul „Rise of the Planet of the Apes”. Tocmai de aceea nu o să dezbat prea mult subiectul și o sa va spun pe scurt ce mi-a placut și ce nu mi-a plăcut la acest film.
    În primul rând toate aplauzele pentru Andy Serkis, un adevărat profesionist, cel care l-a interpretat pe Gollum în „Lord of the Rings” și care reușește să ne impresioneze și în „Rise of the Planet of the Apes” cu interpretarea primatei Cezar. Și pentru că am pomenit de Andy Serkis și de interpretarea primatelor este de la sine înteles faptul că și efectele speciale se ridică la așteptările noastre. Și din păcate cu asta am cam terminat cu părțile pozitive ale filmului (din punctul meu de vedere). Să nu credeți că am ceva împotriva subiectului, din contră, chiar dacă nu sunt o mare fană a SF-urilor, subiectul mi se pare bun și chiar cred că s-ar fi putut face un film foarte bun pe acest subiect, mai ales cu tehnologia folosită s-ar fi putut face un film care să depășască cu mult filmele anterioare, din păcate însă acest lucru nu s-a realizat. Pentru a realiza primatele s-a folosit aceeași tehnica ca la „Lord of the Rings” și „Avatar”.

     Cel mai mare „defect” al filmului consider că este scenariul foarte slab, de aici plecând și celălalte puncte slabe. Este previzibil, ai putea cu ușurință să spui replicile înaintea personajelor pentru că sunt replici pe care le auzi în toate filmele, de asemenea și desfășurarea acțiunii este previzibilă încă din primele momente ale filmului, cred că dacă scenariștii nu ar fi fost prea „leneși” și ar fi acordat mai mult timp scrierii scenariului ar fi putut creea o situație mai originală cu replici pe măsură pentru că subiectul le permitea acest lucru. Pe tot parcursul filmului întâlnim clișee specifice filmelor americane, tendința de a manipula publicul prin prezentarea unor situații exagerate și așa cum am văzut în multe filme de genu, încercarea de a arăta cât de „mizeră” este umanitatea, mai puțin personajul principal chiar dacă totul a pornit datorită lui. Nu spun că nu este niciun sâmbure de adevăr în aceste aluzii, dar într-un film nu trebuie să o spui mot-a-mot, nu atât de exagerat și mai ales nu-ți subestima audiența, nu-ți considera publicul incapabil să înțeleagă unele lucruri. Eu personal în această poveste aș fi mizat mai mult pe faptul că animalele sunt până la urmă animale, ființe care se bazează în primul rând pe instincte și nu ar trebui să încercăm să le integrăm între noi și nici să le folosim pentru experimente periculoase.
     Un alt detaliu pe care l-am sesizat este lipsa de credibilitate, în unele situații datorită alegerii greșite a distribuției. Nu credeam că o să zic vreodată lucrul acesta, dar James Franco nu este potrivit pentru acest rol, nu este credibil ,Pentru rolul lui Will Rodman aș fi văzut un actor mai înaintat în vârstă, mi se pare destul de greu de crezut că un doctor atât de tânăr ar avea aprobare să facă un astfel de test, în lumea reală abiar și-ar fi terminat rezidențiatul. Un alt lucru deranjant în film este rolul care i s-a distribuit lui Freida Pinto. Am observat această tendință a americanilor de a lua actrițe străine de succes și a le distribui în filmele americane pe post de „decor”. Oricare altă actriță ar fi jucat acest rol, nu ar fi făcut nici o diferență, rolul nu o ajută deloc pe Freida, și daca James Franco ar fi purtat după el o vază cu flori pe tot parcursul filmului nu ar fi fost nicio diferentă. Ea nu este o actriță slabă, din contră după rolul foarte bun din „Slumdog Milionaire” ar fi meritat să fie respectată mai mult. Cât despre Tom Felton, se pare că nu se mai poate desprinde de rolul lui Draco Malfoy, eu sunt sigură că poate mai mult, dar nu era cazul ca imediat după ce a terminat cu „Harry Potter” să accepte un rol atât de asemănător cu precedentul sau riscă să i se ofere doar asemenea roluri. Nu spun că actorii nu au jucat bine, ci doar că rolurile nu au fost potrivite pentru ei, este vorba despre decizii pripite. 
     Sunt sigură că sunt foarte mulți cei care au apreciat „Rise of the Planet of the Apes”, dar eu nu mă aflu în această categorie și cred că cei care nu privesc un film doar pentru efecte speciale și pentru numele de pe poster îmi dau dreptate.
     Înainte de „Melancholia” eram de părere ca este foarte greu sa faci un film apocaliptic bun care sa nu fie clișeic, melodramatic, sa fie diferit de ceea ce s-a facut pana acum, dar Lars Von Trier mi-a demonstrat cât m-am înșelat, Melancholia fiind nu doar unul dintre cele mai bune filme apocaliptice ci si unul dintre cele mai bune filme facute vreodata. Același lucru ar fi putut să se întâmple și cu „Rise of the Planet of the Apes”. Oricând se poate face un film unic, original chiar și dintr-un subiect foarte „uzat”, asta ne-a demonstrat-o Lars Von Trier.