Film Cultura Arta s-a mutat pe cinearta.wordpress.com

De acum înainte puteți citi noi articole Film Cultură Artă pe
 http://cinearta.wordpress.com/

Vă aștept cu drag

Read more >>

Mural Art - expoziția absolvenților de Artă Murală

Universitatea Națională de Arte din București și Uniunea Artiștilor Plastici din România vă invită la un nou eveniment:
Expoziția absolvenților departamentului de Artă Murală coordonați de lect.univ.dr. Lisandru Neamțu, ce se va deschide marți 28 mai 2013 în spațiul Galeriei Centrul Artelor Vizuale la ora 18.
(str. Biserica Enei nr. 16)

Participanți: Anghel Victor, Bican Arina, Dolghier Oleg, Drinceanu Adrian, Gherasim Alexandra, Ionescu Andreea, Mihălescu Silviu, Mircea Despina, Sîrbu Iustina, Todea Gabriela, Trușcă Emilian, Vasilică Bradina

Cuvântul de deschidere va aparține profesorului coordonator care, cu acest prilej va participa cu o lucrare alături de studenții săi.

Read more >>

Ovsyanki (Silent Souls)

An: 2010

Regie: Aleksey Fedorchenko

Scenariu: Denis Osokin

Distribuție: Yuliya Aug

                 Yuriy Tsurilo

                 Viktor Gerrat

      O nouă recomandare din partea Adrianei Zăvoi , ce nu m-a dezamăgit nici de această dată. Într-o perioadă în care, după prea multe vizionări „comerciale”, căutam cu disperare un film care să aibă „acel ceva”, ce-l deosebește de „mulțime”, ce-l face să-ți rămână în memorie și să te bântuie zile întregi, Silent Souls a venit ca o rază de soare după o iarnă grea.

     Un film ce reușește să-ți atingă fiecare coardă sensibilă, o minunată dramă, Silent Souls este o lecție de cinematografie, nici un film nu a mai reușit de foarte mult timp să-mi transmită atât de bine trăirile personajelor.

   Când soția lui Miron, Tanya, moare, acesta îl roagă pe cel mai bun prieten al său să-l urmeze într-o călătorie unde cei doi și-au petrecut luna de miere, pentru a-i duce trupul în apele zonei. Cauzele morții, mai tinerei soții, nu le știm și parcă nici nu simțim nevoia să le aflăm, pentru că ceea ce contează pentru regizor, și reușește cu măiestrie să ne transmită și nouă acest lucru, este emoția și sufletul celui în viață în fața decesului cuiva drag.

   Aist îl ajută pe Miron să îndeplinească toate ritualurile necesare morții și pentru că în religia lor, apa reprezintă divinitate, ultima călătorie a Tanyei va fi către apele locului în care a fost fericită alături de soțul ei.

Filmul reprezintă drumul celor doi către locul cu pricina, un drum presărat cu emoție și amintiri, pe parcursul căruia Miron îi împărtășește lui Aist detalii despre viața alăuri de soția sa, dragostea dintre ei și și viața lor sexuală. Însă regizorul nu ne oferă doar amintirile soțului, de asemenea ne vor fi împărtășite și amintirile lui Aist din care deducem că și el era îndrăgostit de Tanya. 

      Chiar dacă dialogul „este cu măsură”, nici nu avem nevoie de mai mult pentru a privi în sufletele personajelor, iar stilul lent al filmului oferă lirism și o atmosferă sumbră, ai impesia că în fața ochilor vizualuzezi un poem profund și foarte emoționant. 

      Durata filmului este de mai puțin de 80 de minute, dar te face să simți că ai fost alături de personaje o eternitate, te simți copleșit de fiecare scenă în parte, filmată seducător, ca un vis învăluit în mister.

Read more >>

Ilustratia de carte: un foarte scurt istoric - Guest-post de Anibas

      Anibas care, acum trăiește una dintre cele mai frumoase experiențe ale unui student și anume bursa Erasmus, pe meleaguri englezești, și-a făcut timp și de noi și ne oferă un minunat articol, un scurt istoric despre ilustrația de carte. Mai multe informații despre autoare, dar și impresii despre viața de student/artist în Anglia, scrise în stilul ei carcteristic, comic, degajat, și foarte personal găsiți pe Anibas and Owl.

Mulțumesc Anibas pentru vizită și te mai aștept pe la mine.

      

      Salutari din nou, aici pe minunatul blog al Mariei, insa de aceasta data nu cu noutati si impresii din lumea filmului. Nu, de data asta voi vorbi despre domeniul meu de activitate: ilustratia de carte.

    Sunt studenta in anul II la grafica publicitara in Iasi, dar momentan sunt plecata cu bursa Erasmus in Manchester Anglia. Sincera sa fiu, desi de mica am avut o oarecare atractie spre benzi desenate si carti cu povesti, nu m-am gandit serios ca as putea alege calea asta. In liceu visam sa fac lucrari de grafica traditionala, ca apoi sa ma visez mare fotograf, insa in clasa a XIIa, cand am vizitat facultatea de arte cu ocazia Portilor Deschise ... ei bine, mi-a placut prea mult atelierul de grafica publicitara.

    Grafica publicitara e un domeniu destul de vast si cumva imbina notiunile mai artistice cu elemente de grafic design, dar totusi baza o constituie ilustratia de carte pentru copii – cel putin la noi la facultate.

    Dar ce face de fapt ilustratia asta de carte? Simplu! Completeaza sau explica un text, indiferent ca e un text literar sau stiintific. Sau religios, daca e sa ne gandim la miniaturile medievale, atat de detaliate si pretioase.

    Din toata miniatura medievala, preferata mea e cea irlandeza, engleza si germana. Iar mai jos, cel mai bun exemplu de miniatura medievala este renumita Cartea din Kells, cea mai faimoasa culegere de mauscrise ce cuprind rugaciuni si cantece religioase, realizate de calugarii irlandezi intre secolele VI si IX.

Mai ca nu iti vine sa crezi ce puteau realiza niste oameni in acea era intunecata.

     Dar ilustratia nu a inceput cu irlandezii; la cursuri am invatat ca pana si picturile rupestre reprezinta o forma de ilustratie, iar toate pergamentele antice sunt insotite de desene...

     Dar, sarind peste cateva secole, ajunge intr-o era in care cartile de povesti erau adevarate opere de arta si ca sa fiu putin mai romatica, adevarate bijuterii.

     Cand artele au inceput sa-si mai extinda orizontul si sa nu vada doar pictura si sculptura in fata ochilor, si ilustratia de carte a mai inflorit, iar secolul XIX a dat lumii niste ilustratori foarte buni.

     Dintre cei mai cunoscuti, preferatii mei sunt: Gustave Dore, Alphonse Mucha,  Sir John Tenniel, Helen Stratton.

     Gustave Dore, a fost un grafician, gravor si illustrator francez, renumit pentru faptul ca a ilustrat Biblia si Divina Comedie a lui Dante.  Imi place foarte mult cum imbina realismul cu elemente ce apartin fantasticului, a grotescului, creand niste imagini incarcate de dramatism. Pe unii ii inspaimanta ilustratiile sale pentru Infernul,  insa poti vedea ce bine sustine tehnica si cata emotie poate sa transmita doar cu linia si pata.

       Alphonse Mucha, un artist ceh,  pe care multi istorici nu l-ar incadra ca ilustrator, dar faptul ca a facut foarte multe afise, ilustratii si campanii publicitare (cam mult spus pentru vremea respectiva) cred ca merge sa fie numit asa. Are un stil inconfundabil si impreuna cu Klimt sunt exemplele cele mai clare ale curentului Art Noveau.  Din pacate in prezent, foarte multi incearca sa-i copie stilul si bineinteles ca le iese ceva hidos, iar multe dintre lucrarile lui sunt reproduse pe diferite obiecte, inclusiv goblene; daca vedeam si carpete era prea mult.

    Si am ajuns in sfarsit la un ilustrator pentru copii: Sir John Tenniel. El este cel care a ilustrat prima editia a cartii lui Carroll, Alice in Tara Minunilor.  A creat niste imagini atat de legendare, ca in prezent, sa ilustrezi povestea lui Alice a devenit o munca foarte grea, pentru ca e imposibil sa mai vii cu o idee originala. Daca te uiti la istoria ilustratilor pentru aceasta carte, fiecare Alice arata la fel.

      Pe Helen Stratton am descoperit-o aici in Anglia, cand eram la biblioteca si rasfoian o editie din 1889 a povestilor lui Andersen. Mare lucru nu se stie despre viata ei, dar a devenit cunoscuta cu ilustratiile facute pentru cartile cu povesti pentru copii scrise de catre MS Regina Maria a Romaniei. In ilustratile ei se vede o oarecare influenta mai feminina (personajele masculine sunt usor efeminate) si inspiratie din arta Prerafaelitilor.

       Am uitat sa-l mentionez pe reprezentantul perioadei de aur a ilustratiei engleze: Arthur Rackham.  Pe langa faptul ca realizat ilustratii pentru Alice, a ilustrat si povesti din folclorul englez, piese scrise de Shakespeare, aventurile lui Peter Pan si alte zeci de titluri. Pentru mine, el este cel care a adus magia in ilustratii si toata frumusetea lumii fantastice, care va fi mai tarziu preluata de Alan Lee.

    Si ca veni vorba de Alan Lee, uite ca incet, incet am ajuns in secolul XX si chiar la finalul lui, pentru ca urmeaza sa vorbesc despre doi dintre ilustratorii mei preferati, care sunt in viata si o duc foarte bine.

     Alan Lee, este ilustratorul englez, care a dat viata prin imagini lumii lui Tolkien. A ilustrat aproape daca nu chiar toata opera lui Tolkien si a fost directorul artistic pentru filmele din trilogie, munca ce i-a adus un Oscar. Asta da om. Iar proful de ilustratii de aici din Manchester il cunoaste si ne-a povestit zilele trecute la ore despre caietele de schite ale lui Lee: pline de studii dupa peisaje din natura, oameni, obiecte, personaje inventate.  E dovada clara ca pentru a lua un Oscar, ca ilustrator e muuult de munca. :))

     Iar Alan Lee vine la pachet cu Brian Froud, tot un ilustrator englez. Impreuna au avut o colaborare prin anii 80 pentru o carte despre zane, numita Fairies. Am reusit sa pun mana pe un exemplar si sa-l xeroxez prin liceu si de atunci e ghidul meu in lumea fantastica. Froud are un stil mai realist, si compozitiile lui sunt pline de tot felul de detalii si sunt mult mai colorate decat ale lui Alan Lee.  

Lucrarile sale au fost sursa de inspiratie pentru filmul Labyrinth din 1986 cu David Bowie; este casatorit cu Wendy Froud, o sculptorita si creatoare de figurine americanca si cel mai celebru personaj pe care l-a creat este nimeni altul decat Master Yoda din Star Wars.

      Am zis la inceput ca nu are legatura cu filmul articolul, dar uite ca pana la urma, ilustratorii foarte buni din ziua de azi au contribuit pentru filme legendare.

Ilustratia de carte pentru copii si grafica sunt domenii foarte vaste; ca ilustrator poti crea romane graice, benzi desenate, desene animate, poti fi chiar director artistic pentru filme. E un drum anevoios, ce-i drept si ai nevoie de foarte multa rabdare, poate mai multa decat in alte domenii, dar in general grafica vine la pachet cu rabdarea, insa e o lume fascinanta, unde te afunzi intr-un univers al simbolurilor, al cartilor, al legendelor si ajungi sa creezi si tu alte lumi, chiar daca pana ajungi in punctul ala e foarte probabil sa te lupti cu proprii demoni ai nervilor si frustrarilor artistice.

Sper ca v-a placut acest articol, cam lung si totusi destul de scurt pentru subiectul ales. Ii multumesc Mariei pentru invitatie si la cat mai multe colaborari!

P.S.: daca va intereseaza domeniul, mai sunt cativa ilustratori foarte buni care-mi plac dar nu i-am mentionat mai sus: Aubrey Beardsley,  Norman Rockwell, Richard Doyle,  Val Munteanu, Madalina Andronic (o tanara ilustratoare foarte la moda acum).

                                                                                                Madalina Andronic.

     

Read more >>

Festivalul de Film NexT trimite un membru în juriul Festivalului de Film Francofon de la Namur

    Festivalul de Film NexT organizează şi anul acesta concursul în urma căruia este ales un membru în juriul Festivalului de Film Francofon de la Namur.

    Festivalul de Film Francofon de la Namur alege în fiecare an 7 tineri cu vârsta între 18 şi 25 de ani, provenind din ţări francofone, pentru a face parte din juriul Emile Cantillon, juriu care are ca sarcină acordarea premiului pentru cel mai bun film de debut aflat în competiţia festivalului.

    Pentru cea de a 28-a ediţie a sa, ce va avea loc între 27 septembrie – 4 octombrie 2013, Festivalul Internaţional de Film Francofon de la Namur alege unul dintre membrii juriului Emile Cantillon în parteneriat cu Festivalul Internaţional de Film NexT. Câştigătorul va fi ales în urma unui concurs de critică de film pe marginea lung metrajului Toată lumea din familia noastră (regia Radu Jude, România, 2012).

    Cei care doresc să participe la concurs trebuie să aibă vârsta între 18 şi 25 ani şi trebuie să fie vorbitori de limba franceză. Concursul este deschis  tuturor cinefililor, studiile de specialitate (critică de film) nefiind obligatorii.

     Perioada pentru înscrieri şi trimiterea cronicilor: 1 – 11 aprilie 2013 (ora 23:59)

    Înscrierile se primesc pe adresa concurs@nextproject.ro, (menţionând în titlu cuvântul Namur). Mailurile trebuie să aibă ataşate formularul de înscriere şi o copie după actul de identitate.

     În perioada 1-10 aprilie, la cerere, cei interesaţi vor putea viziona filmul Toată lumea din familia noastră la sediul Festivalului NexT.

     Termen-limita pentru trimiterea cronicilor: 11 aprilie 2013 (ora 23:59)

Cronicile trebuie redactate în limba franceză şi trebuie să aibă între 2500 şi 3000 de caractere (spaţii inclusiv).

    Câştigătorul va merge la Namur în perioada 27 septembrie – 4 octombrie 2013 şi va face parte din juriul tânar Emile Cantillon al celei de-a 28-a ediţii a Festivalului Filmului Francofon de la Namur, alături de alţi reprezentanţi ai unor ţări francofone.  Cheltuielile de deplasare, cazare şi masă vor fi acoperite de Festivalul de Film Francofon de la Namur.

    Câștigătoarea ediției din 2010 a acestui concurs, Irina Trocan, a intrat în echipa NexT în calitate de co-selecționer.

  Mai multe detalii despre Festivalul de la Namur şi despre juriul Emile Cantillon: http://www.fiff.be/

    Câştigătorul concursului NexT, viitor membru al juriului Emile Cantillon, va fi anunţat pe data de 13 aprilie 2013, în cadrul Galei de închidere a celei de-a şaptea ediţii a Festivalului Internaţional de Film NexT.

    Fişa de înscriere poate fi descărcat de pe www.nextfilmfestival.ro

Read more >>

WARM UP NexT 2013

Filmele câştigătoare NexT 2012

       După cum știți deja ne pregătim de cea de-a 7-a ediție a Festivalului Internațional de Film, Next, ce se va desfășura pe între 10-14 aprilie în București.

       Și ca să ne „încălzim” înainte de ediția 2013, Next oferă publicului un ultim eveniment de WARM UP, înainte de începerea ediţiei din 2013. Evenimentul se va desfășura joi, 28 martie, în Club Control, se vor proiecta cele şase filme câştigătoare ale ediţiei din 2012 a Festivalului NexT: Pe malurile Mediteranei, în regia lui Olivier Py, Junior, realizat de Julia Ducournau, Aglaée, în regia lui Rudi Rosenberg, Camera, regia Fernando Franco, De azi înainte, în regia lui Dorian Boguţă şi Hello Kitty, regizat de Millo Simulov.

     Scurt metrajul francez, Pe malurile Mediteranei, este marele câștigător al ediției din 2012. Filmul descris de juriu drept „un poem cinematografic de amploare, realizat din înregistrările video ale familiei vechi de 40 de ani”, a primit Trofeul NexT. 

     Scurtmetrajele Junior şi Aglaée, sunt câştigătoarele de anul trecut ale Premiului „Cristian Nemescu” pentru cea mai bună regie. Amintind de spiritul filmelor lui Cristian Nemescu şi ale lui Andrei Toncu, Aglaée surprinde lumea adolescenţilor, cu tot ce cuprinde ea, iar Junior spune o poveste cu răsturnări de situaţie. Scurtmetrajul Aglaée a câştigat, de asemenea, şi Premiul publicului la ediţia din 2012.

     Scurtmetrajul Camera, respectiv sound designerul Nacho Arenas, a primit anul trecut Premiul „Andrei Toncu” pentru cea mai bună coloană sonoră.

   Cele două filme româneşti din program sunt De azi înainte, premiat pentru cel mai bun scurtmetraj românesc, şi Hello Kitty care a primit Premiul publicului pentru film românesc.

     Proiecția va avea loc joi, 28 martie, în Club Control și va începe la ora 19.30. Accesul este liber şi se face prin intrarea în sala Berlin.

     

     Cea de-a şaptea ediţie a Festivalului Internaţional de Film NexT va avea loc între 10 şi 14 aprilie.

     Festivalul Internaţional de Film NexT se desfăşoară şi în 2013 sub Înaltul Patronaj al Alteţei Sale Regale Principesa Margareta a României. Activităţile Societăţii Culturale NexT se încadrează în “Viziunea pe 30 de ani pentru România” a Casei Regale.

     Cu sprijinul: Centrului Naţional al Cinematografiei şi Uniunii Cineaştilor din România.

     Sponsori : JTI, HBO

     Parteneri: Romtelecom, ArCuB, Cărtureşti, Stage Expert, Abis, Cinelabs Romania, Noumax, F64, UNATC, UPS, Mobila Dalin, Illy, La Fantana, Romanian Film Supporter, Mediatrust, Goethe Institut, Institutul Cervantes, Ambasada Suediei, Ambasada Portugaliei, Delegaţia Wallonie-Bruxelles, Institutul Balassi

    Parteneri media: Cocor Media Channel, ShortsTV,  Utv, Money TV, Radio Guerilla, Decât o revistă, TATAIA, Money Magazine, BeWhere, Şapte Seri, GQ, Playboy, Ring, Revista de Povestiri, Feeder.ro, orasulm.eu, metropotam.ro, urban.ro, hotcity.ro, Trilulilu.ro, Liternet.ro, SUB25.ro, Filmreporter.ro, Peteava.ro, Cinemagia.ro, Modernism.ro, Hypestreet.ro, CooperativaUrbana.ro

   NexT Kids este un program susţinut de Itsy Bitsy şi promovat de urbankid.ro şi prokid.ro.

   Bilete şi abonamente disponibile prin EventBook.  

Read more >>

Actori în videoclipuri - leapșă cinefilă

    O nouă leapșă cinefilă „a dat iama” în blogosferă, ...nici o problemă, am mai spus cât de mult îmi plac mie astfel de momente. De data asta provocarea vine de la Ioana, si este foarte simplu, actori în videoclipuri. Poate o să vi se pară puțin învechite alegerile mele, cu rușine spun că eu de câțiva ani nu prea mai sunt la curent cu ce se întâmplă în muzică, dar știți cum se spune „găina bătrână face ciorba bună”, ...cred că se aplică și în muzică...
Mai departe merge către toți cinefilii, și nu numai, orice dorește, să se simtă liber să o preia.
Angelina Jolie în Anybody Seen my Baby - Rolling Stones

Angelina Jolie în Did my Time - Korn (și la Angelina ar mai fi de adăugat U2, Lemonheads, Lenny Kravitz și alții pe care nu mi-i amintesc acum)

Macaulay Culkin în Black or White - Michael Jackson 

Maria Dinulescu în Peace - Depeche Mode

Jennifer Connelly în I Drove All Night - Roy Orbison 

Scarlett Johansson în When the Deal Goes Down - Bob Dylan 

Catherine Deneuve în N'Oubliez Jamais - Joe Cocker 

Johnny Depp în It's a Shame About Ray - The Lemonheads 

Liv Tyler și Alicia Silverstone în Crazy - Aerosmith

Tilda Swinton în The Box - Orbital

Gary Oldman în Since I Don't Have You - Guns N' Roses

Whoopi Goldberg, John Travolta, Amy Irving, și mulți alții (cred că deține recordul cu cele mai multe celebrități într-un videoclip) în Liberian Girl - Michael Jackson

și bonus, ceva mai recent:
Johnny Depp și Natalie Portman în My Valentine - Paul McCartney

Read more >>

Life of Pi

An: 2012
Regie: Ang Lee
Scenariu: David Magee
Distribuție: Suraj Sharma
                 Irrfan Khan
                 Adil Hussain
      Life of Pi este genul de film pe care îl urmărești și te minunezi, te minunezi de cât de frumoasă este lumea, de cât de multe ne oferă și noi am devenit incapabili să vedem aceste lucruri, și mai ales te minunezi de cât de incitantă poate fi viața. Îmi amintește foarte mult de The Tree of Life, deoarece este un film pe care îl urmărești și ai o revelație, vrei să schimbi ceva în viața ta, îți dorești să descoperi frumusețea din lucrurile banale, să vezi partea bună din lumea ce ne înconjoară, este ca și cum timp de 2 ore te afli într-un alt univers, într-un spațiu necunoscut, ce îți oferă doar satisfacție. 
    Am citit multe recenzii ce lăudau filmul, și oricât de mult îți cresc așteptările odată cu aceste critici pozitive, vizionare îți depășește orice așteptare, din punct de vedere vizual. Sentimentul este ca atunci când intri într-o galerie de artă și cu toate că vezi „imagini” cunoscute, viziunea și modul de interpretare a artistului reușesc să te lase fără cuvinte. Am citit de asemenea și păreri contra așa-zisului mesaj religios, dar de data asta eu am refuzat să interpretez și să caut simboluri ascunse, am luat povestea ca atare, o simplă poveste, o poveste frumoasă spusă într-un mod pentru care orice superlativ aș folosi, ar fi prea puțin.

    Filmul ne istorisește exeriența unui tânăr, ce petrece 227 de zile pe mare, într-o barcă de salvare alături de un tigru. Povestea lui Pi începe în India în grădina zoologică deținută de familia sa. Deoarece afacerea mergea din ce în ce mai prost, tatăl său decide să se mute în Canada, astfel că împreună cu câteva animale, întreaga familie se îmbarcă într-o navă. În urma unei furtuni puternice pe mare, familia băiatului și echipajul navei dispar, în timp ce Pi reușește să se salveze într-o barcă de salvare în care mai cad din întâmplare, o zebră, un urangutan, o hienă și tigrul. Zebra și urangutanul sunt uciși de hienă, care în cele din urmă moare și ea. Rămas doar cu tigrul, de care inițial îi era teamă, Pi este nevoit să învețe să supraviețuiască alături de el.

   Unul dintre punctele forte ale scenariului este tocmai faptul că povestea se ferește în a sensibiliza și a umaniza tigrul, așa cum s-ar fi întâmplat probabil într-un film tipic hollywoodian. Acest tigru nu este un tigru „din desene animate”, este real, este un animal sălbatic cu adevărat, iar Pi trebuie să lupte pentru „a ajunge la o înțelegere” cu el. Chiar dacă în final tigrul nu mai vede în băiat o posibilă victimă, nici măcar un stăpân ci o ființă alături de care trebuie să supraviețuiască, el rămâne totuși o ființă sălbatică.

      Astfel Ang Lee ne prezintă lupta de supraviețuire a celor doi, o poveste despre adaptare, o călătorie spirituală, o experiență de viață unică, ilustrată cu lirism și magie. 
     Într-o prezentare artistică, cu o coloană sonoră pe măsură filmul se învârte în jurul credinței lui Pi, sentimentele, temerile și îndoielile acestuia.
     Ang Lee ne oferă unul dintre cele mai bune filme ale anului și cu siguranță unul dintre cele mai frumoase filme din punct de vedere vizual, din istoria cinematografiei.

Read more >>

The Master

An: 2012
Regie: Paul Thomas Anderson
Scenariu: Paul Thomas Anderson
Distribuție: Joaquin Phoenix
                 Philip Seymour Hoffman
                 Amy Adams
      Paul Thomas Anderson și Joaquin Phoenix m-au făcut să am așteptări mari de la The Master și pot să fac o afirmație pe care nu am mai făcut-o de foarte mult timp „așteptările nu mi-au fost dezamăgite”. Este o plăcere să vezi că a trecut ceva timp de la filmul care a consacrat un regizor, iar el încă depune efort să realizeze filme la fel de bune, chiar mai bune, întotdeauna aducând ceva nou, încercând să fie diferit de ceea ce se realizează la Hollywood.
     The Master este un film special pentru că nu încearcă să manipuleze, nu gândește el pentru tine, nu îți „spune” ce să gândești, te lasă pe tine să tragi concluzii de unul singur, poate prea singur, pentru ca sunt momente când te pierde total, dar tocmai acesta este framecul lui nu-ți permite să închizi ochii nici o clipă de teamă să nu ratezi ceva.
     Unul dintre cei mai importanți regizori ai generației sale, Anderson, ne oferă o capodoperă, un film complet, excelent scris, regizat, interpretări extraordinare, imagine, decor etc., nu pot să găsesc nici măcar un lucru care să nu fie bine realizat. 
    Cu o abordare caustică și ingenioasă a unui subiect controversat, ni se spune o poveste delirantă, o poveste ce ne va lăsa uneori cu un mare semn de întrebare deasupra capului, dar o poveste spusă într-un mod minunat, ce va reuși să ne impresioneze cu fiecare scenă. 

    Performanța lui Joaquin Phoenix este magistrală, el interpretează un personaj complex, profund, afundat într-o multitudine de trăiri pe care reușește să le transmită publicului într-un mod natural, cu mult profesionalism. Freddie Quell este un veteran de război, ce intră în lumea bizară a lui Dodd, liderul unei mișcări religioase numite „Cauza”. Un obsedat sexual alcoolic, Freddy este „candidatul” perfect pentru demonstrațiile și exercițiile liderului. Acesta se atașază de Dodd și familia sa și călătorește cu ei pentru a răspândi învățăturile Cauzei, de-a lungul Coastei de Est. Dodd îl face pe Freddy să închidă ochii și să găsescă drumul în trecut către memoria unei fete pe care a lăsat-o când s-a înrolat, dar exercițiile repetate și fără rezultat îl fac pe acesta din ce în ce mai furios și mai frustrat. Principiile „religiei” sunt dubioase și se învârt în jurul convingerilor în viețile trecute, iar scopul acesteia este de a șterge traume vechi. 

   O interpretare puternică vine și din partea lui Philip Seymour Hoffman, ca Lancaster Dodd, dar și din partea lui Amy Adams în rolul soției acestuia, Peggy Dodd. Amy Adams m-a convins de talentul ei odată cu The Fighter, iar în The Master mi se pare de-a dreptul excepțională, nici nu-mi vine să cred că este aceeași persoană căreia nu-i dădeam nici o șansă acum câțiva ani, în Enchanted.
    O tehnică cinematografică genială, imagini magistrale ce te introduc într-o lume de vis, o lume halucinantă ce ne ilustrează peisaje minunate și conturează portrete extraordinare ale personajelor, totul într-o atmosferă ce îți dă o stare de spirit stranie, greu de descris în cuvinte.

    Un film despre putere perfidă, subiect atins de către regizor în majoritatea filmelor lui, despre fanatism și iluzii false, un film provocator, și creativ, pot să spun cu toată convingerea că The Master este unul dintre cele mai bune filme ale anului.

Read more >>

Fum și filme - Leapșă cinefilă

      Se pare că a început, din nou, sezonul lepșelor în blogosferă, dar nu mă plând deloc, din contră, îmi place când toți cinefilii se unesc și dezbat, fiecare în modul său, un subiect anume. 
De data asta provocarea ne este aruncată de Adriana de la Cinemateca Zăvoi, care ne propune „să găsim plăcerea în a privi fumători celebri în filme dragi nouă”. Chiar dacă nu sunt fumătoare accept cu plăcere leapșa pentru că, trebuie să recunoaște, sunt personaje, în filme, care arată atât de bine învăluite în fum.
                   Nicole Kidman în The Hours

                     Angelina Jolie în Girl Interrupted

                        Uma Thurman în Pulp Fiction

                        Brad Pitt în Fight Club

                         Robert De Niro în Goodfellas

                         Marcello Mastroianni în La Dolce Vita

                          Bette Davis in Now, Voyager

                          Gael García Bernal în La Mala Educación

                          Rita Hayworth în Gilda 

                           Penelope Cruz în Vicky Cristina Barcelona 

                              Anne Wiazemsky în La Chinoise

                              James Dean în Giant

                            Daniel Day Lewis în There Will Be Blood

                              Monica Belluci în Malena

                              Marlon Brando în A Streetcar Named Desire

                              River Phoenix în Stand By Me

                              Al Pacino în Scarface

                              Louis Garrel și Eva Green în The Dreamers

                              Edward Norton în Fight Club

                              River Phoenix în My Own Private Idaho

                              Natalie Portman în Leon

                                Helena Bonham Carter în Fight Club

       

Read more >>