O carte plăcută, amuzantă, dar nu memorabilă.
Submarine a fost numită de către The Independent „cea mai isteață, mai amuzantă, mai neobrăzată istorisire a frământărilor unui adolescent de la De veghe în lanul de secară”. De obicei evit cărțile cu și despre adolescenți deoarece mi se par plictisitoare, „fumate” abordează aceleași subiecte în aceeași manieră, și să recunoaștem cele mai multe dintre ele sunt scrise destul de stângaci. Însă de data aceasta sunt de acord cu descrierea dată de The Independent, Submarine chiar a fost o plăcere, amuzantă și isteață m-a binedispus de fiecare dată când deschideam cartea, este captivantă, odată ce începi să citești cu greu îți vine să o lași jos și a reuși să mă trezească de fiecare dată când îmi era somn în metrou. Însă cu toate acestea, așa cum am spus la începutul articolului, nu este o carte memorabilă, asta pentru că, punctul forte este personajul care este incredibil de bine construit și povestea. Din păcate însă stilul de scriere al lui Joe Dunthorne nu m-a convins, nu este stângaci deloc, nu mă înțelegeți greșit, dar nici nu m-a surprins, nimic special care să mă facă să vreau să citesc și alte cărți ale autorului.
Nu spun că a fost un timp pierdut, dar și când mă gândesc că am o listă cu peste 1000 de cărți pe care vreau să le citesc, parcă nu era Submarine chiar o prioritate, dar asta este o părere cât se poate de subiectivă, cartea nu este rea deloc, poate doar așteptările mele erau prea mari.
De asemenea am citi foarte multe recenzii ale cărții în care se zicea că ar fi o carte neconvențională, cred că ar trebui să revizuim puțin acest termen, pentru că dacă stăm și ne gândim puțin în ce secol trăim, semnificația cuvântului neconvențional însemnă ceva mai mult decât o poveste adolescentină scrisă „fără perdea”, pentru care cuvântul cel mai potivit poate ar fi „neobrăzată” și nimic mai mult.
Povestea unui adolescent al vremurilor noastre, Oliver, ce se confruntă cu problemele specifice vârstei, relația cu părinții, prima dragoste, primul raport sexual, comportament confuz etc., este o poveste ce trebuie citită de adolescenți pentru că mulți dintre ei se vor regăsi în gândurile și grijile lui Oliver.
Cât despre adaptarea cinematografică, încă nu pot să spun nimic, cât timp am citit cartea am încercat să evit orice contact cu filmul, nici măcar trailer-ul nu l-am văzut, nu am vrut să fiu influențată în nici un fel și am vrut să-mi creez propria imagine. Dar promit că zilele astea o să vizionez și filmul, abia aștept să văd dacă diferă foarte mult de viziunea mea, și o să revin cu o comparație carte-film.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu