Țipătul Leneșului

    Țipătul Leneșului este cel de-al doilea roman al lui Sam Savage, și primul meu contact cu scriitorul. Recunosc că în momentul în care am cumpărat cartea nu știam nimic despre Savage, dar m-a atras mai întâi coperta și mai apoi descrierea, iar modul în care este scrisă m-a surprins în primă instanță, dar pe măsură ce citeam mai mult cu atât îmi capta atenția mai mult.
    Înfățișarea scriitorului ratat, o carte teribil de tristă și de amuzantă în aceeași măsură, este o satiră adusă scriitorilor singuratici și frustrați. 
    Andy Whittaker, unic editor al revistei literare Soap, este ceea ce se poate numi un „scriitor ratat”. Părăsit de soție, fără prieteni, fără inspirație pentru a-și termina romanul, cu o revistă ironizată de alte reviste literare, chiriași de coșmar, principala activitate a lui Andy o reprezintă scrisorile trimise către diverse persoane. Scrisori către fosta soție, către chiriași, respingeri ale unor texte literare primite pentru a fi publicate în Soap, ș.a, scrisori ironice în mare parte ce scot în evidență tristețea, dar și frustarea scriitorului într-un mod cât se poate de comic. 
   De asemenea aceste scrisori sunt și singura modalitate prin care îl putem cunoaște pe protagonist, acesta se creionează în mintea noastră exclusiv prin prisma scrisului său: scrisori, cărți poștale, fragmente din roman, liste de cumpărături etc., și acest lucru este fantastic și incitant pentru cititori.
    În momentul în care ajungi să-l cunoști pe Andy o să te întristeze modul lui de viață, o să-ți dai seama că în ciuda singurătății și a frustărilor sale, este o persoană sociabilă care nu se simte confortabil în această monotonie și „pustietate”, care este plictisit de plictiseală, iar finalul, pe cât de trist este, pe atât de real este.
    Recomand Țipătul Leneșului și chiar dacă începutul poate o să vi se pară plictisitor, dacă nu sunteți obișnuiți cu acest tip de scriere, nu renunțați, cu cât o să citiți mai mult, cu atât o să vreți mai mult.
    "Vezi tu, nu mai am nimic de facut aici. Plec la drum fiindca sunt plictisit, fiindca sunt inspaimantat, fiindca sunt trist. Dar, in esenta, plec fiindca propriile mele glume nu mi se mai par amuzante. Acum cand ma gandesc la ele, ma intreb daca or fi fost vreodata amuzante sau rasul meu le facea sa para asa."