La Ciociara

An: 1960

Regie: Vittorio De Sica

Scenariu: Vittorio De Sica

Distribuție: Sophia Loren

                 Eleonora Brown

                 Jean-Paul Belmondo

     Din nou Adriana mă stârnește cu tema de pe blogul ei, italian week, și cum pentru mine cinematografia italiană reprezintă supremația în lumea filmului, nu aveam cum să ratez ocazia de a mă alătura și eu cu o recenzie. Ca să aleg filmul preferat italian pentru recenzie ar fi fost mult prea greu, sunt prea multe, astfel că, am ales filmul care, din câte îmi amintesc eu, a fost printre primele mele contacte cu cinematografia italiană.

    La Ciociara este un film ce descrie într-un mod sensibil relația dintre o mamă și fiica sa și maturizarea forțată și mult prea devreme a fiicei.

    Cesira (Sophia Loren) părăsește Roma, în timpul celui de-al doilea război mondial, împreună cu fiica ei, Rosetta, de 13 ani, de teama bombardamentelo și decide că este mai bine să se întoarcă pentru o vreme în satul ei natal. Chiar dacă traiul aici este foarte greu, oamenii abia fac rost de strictul necesar cum ar fi făină și zahăr, ele sunt mulțuminte că sunt în viață. Aici se împrietenesc și cu Michele, un tânăr student intelectual, care se îndrăgostește de Cesira. Când germanii ajung în sat și îl ia cu arma pe Michele pentru a le fi ghid, gândind că pericolul este peste tot, ele își dau seama că trebuie să plece înapoi în Roma. Cesira este mama care ar face orice să-și protejeze copilul, dar un eveniment nefericit o ia prin surprindere și se trezește neputincioasă în fața pericolului. În drum spre Roma se opresc pentru a se odihni într-o biserică, dar aici ambele sunt atacate și violate de un grup de soldați marocani. O scenă sfâșietoare, jucată impecabil atât de Sofia Loren în rolul unei mame chinuite de durerea că nu a putut să-și ajute copilul, cât și de Eleonora Brown, în rolul fiicei ce trece prin cea mai traumatizantă experiență, pentru orice femei în general, dar mai ales pentru un copil. Expresia și mai ales privirea fetei de după incident sunt de-a dreptul devastatoare.

    Sunt destul de rare ocaziile în care un sex-simbol are posibilitatea de a-și dovedi și talentul, dar în La Ciociara, frumoasa Sophia Loren reușește acest lucru. Ea demonstrează că este mult mai mult decât un chip frumos, este o actriță adevărată având o performanță incredibilă, pentru care este recompensată cu numeroase premii, devenind și prima actriță într-un rol non-vorbitor de limba engleză, care câștigă un premiu Oscar. Loren reușește o performanță completă și sinceră în toate momentele, atunci când este blândă și fericită cu fiica ei și cu apropiații, când este puternică și neînfricată în fața obstacolelor, și reușește de asemenea să fie dureros de profundă și crâncenă în fața dezastrului. Actrița și-a meritat fiecare premiu, ea oferind una dintre cele mai bune performanțe feminine din istoria cinematografiei.

   Vittorio De Sica, un excepțional regizor italian, realizează un film intim, personal, deoarece el nu prezintă o descriere generală a războilului, el arată războiul văzut prin ochii oamenilor obișnuiți, și se axează în principal pe experiența unei femei și a fiicei ei, creând astfel o atmosferă familiară. 

   O dramă sumbră, devastatoare din punct de vedere emoțional, un film onest, La Ciociara este o experiență cinematografică unică, o experiență puternică ce-ți pune emoțiile la încercare.