Låt den rätte komma in

An: 2009

Regie: Tomas Alfredson

Scenariu: John Ajvide Lindqvist

Distribuție: Lina Leandersson

                 Kåre Hedebrant

                 Per Ragnar

      Într-o perioadă în care vampirii au ajuns să fie fantezia adolescentelor cine ar fi crezut că un film ieșit din tiparele hollywoodiene, mai poate atrage atenția. Acest lucru a fost realizat de Tomas Alfredson, în 2009, când a cucerit atât publicul cât și criticii cu o poveste atipică cu vampiri. Låt den rätte komma in (Let the right one in) este opera unui artist contemporan, „pictat” pe o pânză diferită, în culori europene, este o lecție de stil și rafinament, nu numai pentru filmele moderne cu vampiri, ci și pentru cinematografia contemporană, în general. 

      O abordare originală, atât în filmele cu vampiri, cât și în genul horror cu copii. Filmul este construit ca un film noir suedez, cu o atmosferă rece și întunecată, este sumbru și trist, dar în același timp plin de speranță. 

     Oskar, un băieţel de 12 ani, hărțuit şi batjocorit de majoritatea colegilor, găseşte prietenie, înţelegere, dar şi răzbunare în Eli, o fetiță bizară, ce se dovedeşte a fi vampir. Între cei doi copii se formează o frumoasă, dar ciudată relație de prietenie, pentru că deși vin din lumi total diferite, în realitate sunt mai asemănători decât pare. Oskar un copil al divorțului, a avut întotdeauna dificultăți în a se adapta social, palid și firav, a fost o țintă sigură pentru batjocură. Întâmplarea face ca într-o zi friguroasă să întâlnească o frumoasă tânără, misterioasă. Această „prințesă de gheață” îi atrage atenția pentru că este mult prea subțire îmbrăcată pentru acea vreme friguroasă. La fel ca și Oskar, Eli este incapabilă de a se adapta social, doar că motivele ei sunt cu totul diferite de ale băiatului. 

     Relația dintre cei doi este dubioasă, la început este o relație de prietenie, apoi se transformă într-o poveste de dragoste între doi copii nevinovați, doar că în realitate nici unul dintre ei nu este nevinovat. Această ciudățenie din relația copiilor ne este indicată încă din titlu. Luat în sensul literar, titlul se referă la un mit ce spune că vampirii trebuie să fie invitați pentru a putea intra în casa cuiva, dar oare acesta nu are și un înțeles ascuns, cât de limitate ne sunt alegerile atunci când nu ne regăsim în ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Este povestea lui Oskar și Eli o poveste sinceră de iubire, sau este mai degrabă o avertizare? Cred că acest lucru rămân strict la latitudinea publicului, fiecare poate vedea povestea celor doi copii dintr-o perspectivă diferită.
      Vizual filmul este încântător, învăluit într-o lumină rece, ne dezvăluie un minunat peisaj de iarnă. Cu o atenție meticuloasă asupra detaliilor, Alfredson, creează compoziții menite să devină opere de artă, peste care domnește o atmosferă înghețată și liniștită. Dar marea realizare a regizorului, este faptul că reușește să creeze, dintr-o poveste fantastică, un film convingător. Chiar dacă termenul de vampir este folosit în sensul propriu al cuvântului, povestea are o valoare simbolică, este o poveste umanistă, o poveste ce nu este valabilă doar în lumea vampirilor.
     Un film sinistru, dar minunat, un film exrem de bine realizat , regie excelentă, scenariu original și interpretări extraordinare, este un film ce oferă o (bine venită) nouă perspectivă în poveștile cu vampiri.