Povestirile Evei Luna

     Isabel Allende este o scriitoare chiliano-americană, considerată una dintre primele scriitoare de succes din America Latină. A publicat primul său roman, Casa Spiritelor, în 1982, după ce a lucrat timp de 15 ani ca ziaristă, acesta devenind rapid bestseller internațional. Criticii spun despre silul ei literar că este realism magic și oricine a citit vreo carte a autoarei își poate da seama cât este de adevărat.

      Povestirile Evei Luna apare la un an după romanul Eva Luna, în 1989, și este o culegere de povestiri erotice, triste, amuzante, tragice, nostalgice. Este o carte minunată și, asemenea unei Seherezade moderne, Eva Luna evocă o serie de povestiri ce îți vor trezi o multitudine de trăiri. 

Am citit cartea într-o suflare, o purtam cu mine oriunde mă duceam, au fost doua zile în care nu am mai știut nimic altceva, cartea m-a capturat în totalitate, nici măcar calculatorul nu l-am deschis. Am adormit cu mâna pe carte și m-am trezit cu mâna pe carte, iar unele povestiri le-am citit chiar de 2-3 ori și asta nu pentru că nu le-am înțeles, ci pentru că m-au fascinat într-un mod dificil de explicat în cuvinte.

     Cunoaște-ți sentimentul acela, când citești o carte atât de bună, încât te uiți înapoi și ai impresia că ai fost mult prea îngăduitor cu alte romane citite anterior, că multe dintre cărțile pe care le-ai citit și le-ai considerat destul de bune, sunt de-a dreptul mediocre. Acesta este sentimentul pe care l-am avut când am citit prima dată Isabel Allende și sentimentul pe care l-am retrăit cititnd Povestirile Evei Luna, o carte memorabilă, ce a reușit să mă rupă de realitate.

“O carte ca o potiune magica de dragoste.” - San Francisco Chronicle

Citatul preferat:

   „Există tot felul de povești. Unele se nasc pe măsură ce sunt spuse, substanța lor este limbajul, iar înainte să le pună cineva în cuvinte, abia dacă sunt o presimțire emoțională, un capriciu al minții, o imagine sau o amintire intagibilă. Altele vin gata făcute, ca un măr și pot fi repetate la infinit fără riscul de-a li se altera sensul. Câteva sunt preluate din realitate și prelucrate de inspirație, în vreme ce altele apar într-o străfulgerare a inspirației și devin realitate după ce sunt povestite. Există însă și povești tainice, care rămân ascunse în umbrele minții.....Pentru a-i exorciza, demonilor memoriei, trebuie să le spui uneori câte-o poveste.” - Viața interminabilă